Crăciunul-cea mai frumoasă sărbătoare creștinească

Crăciunul-cea mai frumoasă sărbătoare creștineascăMarin Florian, prefect Vâlcea

Ce mai frumoasă sărbătoare a creștinilor este, desigur, Crăciunul! Minunea nașterii Domnului nostru Iisus Hristos ne marchează de peste 2000 de ani, făcându-ne să fim mai buni, mai generoși, mai iubitori…

Sărbătorit pe 25 decembrie, Crăciunului îi sunt asociate astăzi o mulţime de obiceiuri adânc împământenite cum ar fi împodobirea bradului, mersul cu colindul sau oferirea de cadouri celor dragi. Nu cred că există cineva care să nu cunoască în detaliu istorisirea naşterii din Evanghelii. Dar câţi dintre dvs ştiu cum am ajuns de fapt să sărbătorim Crăciunul? V-aţi întrebat vreodată de ce decorăm pomul de Crăciun sau de ce îi învăţăm pe copiii noştri să creadă în Moş Nicolae sau în Moş Crăciun? Veţi fi surprinşi poate să aflaţi care este de fapt originea acestei sărbători şi a obiceiurilor legate de aceasta.

Cu secole înainte de naşterea lui Iisus, în timpul nopţilor lungi şi geroase de iarnă, europenii sărbătoreau întoarcerea luminii şi renaşterea naturii care urmau să se întâmple o dată cu venirea mult aşteptatei primăveri. În ţările nordice aceste sărbători erau cunoscute sub numele de Yule.

*************************************************************Raul Teodor Popa, Dr. stomatolog Slatina

 Acum în prag de sărbători, vă urez să aveți tot ce doriți, să fiți sănătoși și să zâmbiți cât mai mult!  Crăciun Fericit! La mulți ani!

Raul Teodor Popa, Dr. stomatolog  Slatina

****************************

În 25 decembrie, data solstiţiului de iarnă conform calendarului păgân, taţii împreună cu fii aduceau din pădure cel mai mare buştean pe care îl puteau găsi şi îi dădeau foc. Fiecare scânteie se credea că reprezintă un porc, o pisică sau alt animal care se va naşte în primăvară. De asemenea o mare atenţie se dădea plantelor perene care rămâneau verzi de-a lungul întregului an, dovedind că viaţa era totuşi prezentă în această perioadă întunecată şi rece. Pe parcursul celor 12 zile cât trebuia să stea aprins buşteanul, ospăţurile (adesea de-a dreptul sălbatice) se ţineau unul după altul. De fapt era singura perioadă din an când carnea era prezentă din abundenţă, deoarece atunci se sacrificau majoritatea animalelor din bătătură pentru a-i ajuta pe oameni să depăşească iarna aspră care bătea la uşă. Fiind un timp în care demonii şi spiritele bântuiau nestingherite pe afară, se părea că statul în casă reprezenta cea mai înţeleaptă soluţie de urmat. Potrivit istoricilor, cam același lucru se întâmpla  și în Roma, unde iarna părea mai puţin grea, dar festivalurile lunii decembrie erau chiar mai elaborate. Cu data de întâi, la romani începeau Saturnaliile, o sărbătoare extrem de populară – un timp de distracţie, băutură şi orgii, însă acestea se terminau, din nefericire cu sacrificii umane. Numită după zeul Saturn, care însemna „belşug” , aceasta era practic un pretext pentru a întoarce pe dos toate ierarhiile sociale.
Pentru romani, ziua de 25 decembrie reprezenta ziua centrală a sărbătorii, fiind indicată în calendarele romane drept ziua naşterii Soarelui, deoarece de atunci zilele urmau să crească în durată. Iulius Cezar, împărat al Romei, a fost cel care a instituit de asemenea Festivalul de Anul Nou pe 1 ianuarie. O altă sărbătoare extrem de importantă era Juvenalia, care îi sărbătorea pe copiii Romei, simbol al fertilităţii.
Printre clasele superioare ale Romei manifestaţiile erau semnificativ mai sobre. Mulţi romani influenţi îl celebrau pe Mithra, zeul persan al luminii, al cărui nume înseamnă ,,Soarele nebiruit”. Acesta s-a născut potrivit legendei dintr-o stâncă în ziua de 25 decembrie, când păstorii din ţinut au venit să i se închine. De fapt cultul lui Mithra era şi foarte asemănător creştinismului, aşa cum constata scriitorul creştin Iustin Martirul în Apologia sa prin secolul al II-lea şi aşa cum va remarca mai târziu şi Tertulian la debutul secolului al III-lea. Întregul sezon celebrat de romani se numea Dies Natalis Invicti Solis, adica Ziua de Naştere a Soarelui Neînvins.

***********************************************************

Valeru CiureaCu prilejul sărbătoririi Crăciunului și Noului An 2018, vă urez multă sănătate, pace, prosperitate, copii frumoși și sănătoși, case pline, înbelșugate! Crăciun Fericit și un călduros ,, La mulți ani!”

Dănuț Șărpău, primarul Spineni, Olt

***************************************

Și în timp ce romanii păgâni îl venerau pe Zeul Soare, o nouă religie îşi făcea loc prin Imperiu. La început creştinii nu sărbătoreau naşterea lui Iisus, învierea acestuia reprezentând partea esenţială a noii religii. Ba chiar a existat o puternică opoziţie la celebrarea zilelor de naştere a martirilor şi a lui Iisus. Numeroşi părinţi ai bisericii au emis comentarii sarcastice privitoare la obiceiul păgân de a celebra zile de naştere, când, de fapt, sfinţii şi martirii trebuiau, în viziunea lor, să fie celebraţi la data martiriului lor, adică la data „adevăratei lor naşteri” din perspectiva bisericii. Mulţi creştini ai primelor secole erau scandalizaţi şi de veselia şi festivismul celebrării, pe care îl vedeau ca fiind o reminiscenţă a păgânismului.

Totuşi până în secolul al IV-lea problema naşterii a devenit greu de ignorat. Unii oameni nu ştiau cum să şi-l imagineze pe Iisus, începând să creadă deja că era doar o emanaţie pur spirituală a lui Dumnezeu. Aşadar decizia de a-i sărbători ziua de naştere, însemna că acesta a avut şi o formă umană palpabilă.

 Data nașterii Mâtuitorului controvesată

Mai nou, se pare că Evangheliile nu dau nici un detaliu despre data naşterii lui Iisus, aceasta a rămas un mister. Totuşi pasaje clare sugerează că nu a fost în decembrie. Păstorii din apropierea Betleemului care “trăiau sub cerul liber” şi se îngrijeau de turmele lor în timpul nopţii, nu prea aveau ce să caute pe afară în toiul iernii, când se înregistrau cele mai scăzute temperaturi. Pentru acceptarea datei de 25 decembrie propusă prima data de Sextus Julius Africanus în anul 221 există două explicaţii larg răspândite:
Creştinii secolului al III-lea credeau că facerea lumii a avut loc la echinocţiul de primăvară, pe atunci plasat pe 25 martie. Prin urmare, noua creaţie prin „întruparea lui Hristos” (concepţia), trebuia, în viziunea lor, să aibă loc tot pe 25 martie, moment de la care numărându-se nouă luni se obţinea data de 25 decembrie.

******************************************************

Valeriu Măndescu, primar Pleșoiu OltSfintele sărbători de iarnă să vă aducă bucurii nemărginite, sănătate, pe cei dragi la masă pace și înțelegere! La mulți ani!

 Av. Răzvan Rachieru

********************************
Cealaltă explicaţie a fost că la această dată, în lumea romană, germanică şi orientală se celebrau diverse date de naştere ale zeilor păgâni mai sus enumeraţi. Biserica ştia că nu putea scoate în afara legii tradiţiile păgâne cu privire la Crăciun aşa că s-a hotărât să le adopte, punând data naşterii lui Iisus în acelaşi timp cu cea a zeilor păgâni. Astfel, pentru a îmbina cultura antecreştină cu cea creştină şi spre a-i converti pe oameni la creştinism, ziua de naştere a Zeului Soare (Sun God) a devenit ziua de naştere a Fiului lui Dumnezeu (Son of God).
Până în anul 350, când Papa Iulius I a declarat sărbătoarea oficială a naşterii lui Isus pe 25 decembrie, creştinii au ignorat data calculată de Sextus Julius Africanus şi au început să celebreze Crăciunul după calendarul iulian, pe 6 ianuarie, aşa cum se mai celebrează în unele locuri şi în zilele noastre (data solstiţiului egiptean, când era celebrată revărsarea apelor Nilului şi în „cultele misterelor” locale naşterea „eonului” din fecioară. Tot atunci grecii sărbătoreau naşterea zeului Dionis, zeul care, ca şi Iisus, transforma apa în vin).
Deşi încă nu se numea Crăciun, sărbătoarea naşterii lui Hristos avea o dată oficială la care să fie celebrată.

Până în Evul Mediu creştinismul a înlocuit mare parte din religiile bătrânei Europe. În fiecare an pe 25 decembrie credincioşii erau chemaţi în marile catedrale europene pentru a celebra aşa numita Christ’s Mass (Liturghia lui Hristos) , care mai apoi a devenit Christmas (Crăciunul).

Totuşi pe stradă şi în casele oamenilor, acesta părea mai degrabă a fi un carnaval decât o sărbătoare religioasă. Dacă cineva ar ajunge în Europa evului mediu în timpului Crăciunului, ar crede mai degrabă că a nimerit în timpul Halloween-ului sau în Ajunul Anului Nou. Casele şi străzile erau pline de oameni aflaţi sub influenţa licorilor bahice şi de cupluri angajate în cele mai neortodoxe activităţi. Situaţia a devenit atât de gravă încât până în secolul al XVII-lea sărbătoarea a fost scoasă în Anglia în afara legii. O reformă religioasă a fost începută în curând de către puritanul Oliver Cromwell, care spunea că biserica trebuie să rămână pură faţă de păgânism. Fără prea mare succes însă. Când mulţi dintre protestanţi au scăpat de persecuţiile bisericii catolice şi s-au refugiat în coloniile din Lumea Nouă, interesul pentru sărbătorile vesele de Crăciun a fost reaprins

********************************************************

Sergiu Burcă, dir. SC Altur SA SlatinaLiniștea Crăciunului să sălășluiască veșnic în casele și în inimile voastre. Fie ca Sfânta Sărbătoare a Crăciunului să vă aducă fericiri, realizări în viață și numeroase reușite în anul care vine. La mulți ani!

Valeriu Măndescu, primar Pleșoiu Olt

********************************************************

 America a inventat propriul ei Crăciun!
În primii ani, nici continentul american nu dădea prea mare importanţă acestei sărbători. După proclamarea independenţei, în anul 1789, membrii congresului Statelor Unite se aflau cu toţii la “serviciu”pe data de 25 decembrie. Populaţia ţării a continuat să lucreze în ziua de Crăciun şi în următorii 67 de ani. Dar pe măsură ce secolul al XIX-lea se pregătea să apună, Crăciunul va deveni extrem de răspândit, fără a fi însă nici o sărbătoare prea veselă, dar nici cu specific prea religios. America va inventa propriul ei Crăciun şi în acest proces îl va reinventa pentru întreaga lume.

 Charles Dickens a scris primul colind de Crăciun
Pentru că iniţial a debutat cu stângul, clasele superioare şi-au propus să schimbe modul în care era percepută sărbătoarea. Irving Washington era la acea vreme cel mai bine vândut scriitor american şi în 1819 s-a folosit de experienţa sa pentru a scrie o serie de poveşti extrem de populare despre Crăciun. În aceste istorisiri clasele superioare primeau bucuroase în casele lor oameni nevoiaşi pe care îi ospătau cu toate bunătăţile. Între timp în Europa, Charles Dickens a “atacat” problema Crăciunului scriind în doar şase săptămâni ,,A Christmas carol (Un colind de Crăciun)”.

Povestea avarului Scrooge avea să schimbe complet percepţia despre această sărbătoare, aducând familia şi actele de caritate în prim-plan. Prin această istorisire, oamenii au ajuns să asocieze Crăciunul cu peisajele feerice de iarnă, cu mesele pline de bunătăţi şi cu o atmosferă caldă şi veselă de familie.
Pentru ca sărbătoarea să prindă la public, trebuia ca societatea să fie pregătită pentru ea. Şi schimbarea majoră a apărut tocmai în sânul familiei. Lumea ştia acum de ce sărbătorea Crăciunul, dar nu prea ştia cum. Vechile tradiţii păgâne păreau neadecvate, dar totuşi unele s-au păstrat până în zilele noastre, alături de celelalte obiceiuri creştine.

********************************************************

Senator Siminica Mirea,=

 

Frumusețea Sărbătorilor de iarnă, cu dulcele ecou al colindelor și cu imaginea celor dragi în suflet să îți aducă împlinire, iubire și multă fericire. Sărbători fericite și La Mulți ani!

 Constantin Martin, SC MARDACO SRL, Slatina

*****************

Deschide uşa, creştine!
Colindele au fost cântate în Europa cu mii de ani în urmă, dar pe atunci nu aveau nici o legătură cu tradiţia de Crăciun din zilele noastre. Termenul carol (colindă) este derivat din franţuzescul carole, care reprezenta un dans în cerc acompaniat de cântăreţi la diferite instrumente muzicale. Iniţial, colindele erau urări pentru fertilitate, rodire şi belşug, având o funcţie mai degrabă rituală. Acest obicei era legat fie de începutul anului agrar (adică de venirea primăverii), fie de sfârşitul său (toamna, la culegerea recoltei). Pe de altă parte, un scop des întâlnit al colindelor – moştenit din sărbătorile Calendelor şi a Saturnaliilor romane – era acela de alungare a spiritelor rele şi de reîntâlnire cu cei plecaţi pe tărâmul celălalt. Peste timp, din semnificaţia iniţială a colindelor s-a păstrat doar atmosfera sărbătorească, de ceremonie, petreceri şi urări. Elementul creştin s-a suprapus cu adevărat peste colinde abia în Evul Mediu sub influenţa bisericii. Majoritatea se refereau la Fecioara Maria, la copilul nou-născut sau la sfinţii care erau sărbătoriţi în perioada imediat următoare Crăciunului. De asemenea acestea reproduceau numeroase relatări biblice cu privire la scena nativităţii. În această perioadă a început obiceiul mersului cu colindatul din uşă în uşă pentru a vesti naşterea lui Mesia, colindătorii primind în schimb mere, nuci sau colaci.

Colindele românești, unice în lume
La noi în ţară colindatul are o veche tradiţie şi a rămas într-o oarecare măsură nealterat de trecerea timpului, mai ales în zonele rurale. Tot la noi s-au păstrat şi alte tradiţii precum mersul cu Viflaimul, cu Pluguşorul sau cu Steaua. Acesta din urmă evoca momentul în care la naşterea lui Iisus, pe cer s-a ivit steaua călăuzitoare a Magilor.
Puţină lume ştie însă că aceştia, spre deosebire de păstori, nu l-au vizitat pe nou-născut în noaptea naşterii cum apare deseori portretizat, ci mai târziu când locuia deja în Betleem. De asemenea nu se ştie nici numărul lor. Se presupune că ar fi fost trei pentru că Evangheliile menţionează trei tipuri de cadouri: aur, smirnă şi tămâie. Dar asta este deja o altă poveste…

******************************************************

Psh. Gina Corina VladDe sfintele Sărbători de iarnă să deschidem uşa pentru oaspeţi dragi, inima pentru speranţă, bucurie şi lumină. Să fim mai buni şi să privim înainte cu încredere, ştiind că dacă avem credinţă, drumul din faţa noastră va fi presărat cu împliniri. La mulți ani tuturor!

 Gheorghe Tudorașcu, primar Dobrosloveni Olt

******************************************************

 Bradul de Crăciun promovat de Martin Luther King
Revenind la Bradul de Crăciun se oare că acesta  îşi trage originile din Germania, unde decorarea lui a fost dintotdeauna o parte a celebrării iernii. Acest obicei a fost moştenit de la popoarele nordice care îşi împodobeau casele cu ramuri de brad şi de vâsc. Pomii, care la început erau atârnaţi de tavan, au început să fie decoraţi cu mere, care simbolizau, după cum bine aţi ghicit, Grădina Edenului, iar ilicele cu care se decora casa (plantele acelea verzi cu bobiţe roşii care la noi nu prea au intrat în tradiţie) au început să simbolizeze coroana de spini a Mântuitorului. O povestioară spune că reformatorul protestant Martin Luther a decorat pentru prima dată pomul de Crăciun cu lumânări, cu destulă măiestrie totuşi pentru a nu stârni un incendiu.
Până la sfârşitul secolului al XIX-lea, bradul împodobit se întâlnea doar în Germania şi poate că ar fi rămas acolo, dacă nu se oficia în 1840 mariajul reginei Victoria cu vărul ei, prinţul Albert al Germaniei. Acesta a adus cu el în Anglia toate tradiţiile de acasă, inclusiv pomul de Crăciun. Fotografia cu familia regală în jurul bradului decorat a făcut ca în doar câţiva ani acest obicei să fie adoptat nu numai de Anglia ci şi de toată Europa.
Pentru ca tabloul sărbătorilor de Crăciun să fie complet şi lumea să aibă un pretext solid pentru a da iama în magazine fără procese de conştiinţă, mai lipsea din decor un bătrânel cu barba albă… Până în secolul al XVIII-lea practica oferirii de cadouri celor dragi devenise adânc înrădăcinată. Din punct de vedere religios, obiceiul le amintea credincioşilor pe de o parte de darul făcut lumii de Dumnezeu: un Mântuitor care avea să spele omenirea de păcate, iar pe de altă parte de cadourile oferite de către Magi noului-născut.

Şi uite-aşa anii au trecut şi procesul oferirii de cadouri care venea din partea “crailor” de la Răsărit a evoluat în frenezia cumpărăturilor pe care o vedem în zilele noastre. Ce pretext mai bun putea să existe pentru acest lucru decât Moş Crăciun? Dar să nu anticipăm!…

********************************************************

Raluca Oprea, Dr. stomatolog Slatina

 În preajma sărbătorilor de iarnă, urez tuturor locuitorilor comunei Strejești multă sănătate, bucurii și prosperitate și mult noroc în anul ce urmează! La mulți ani!

Constantin Vizante, Primar Strejești Olt

********************************************************

Zeul Odin sau Sfântul Nicolae
Conceptul bătrânelului simpatic care oferă cadouri are o lungă istorie în spate la care au contribuit diverse culturi. După cum deja ne-am obişnuit (şi probabil plictisit) începem tot din Scandinavia, unde predecesorul moşului a fost Odin, zeul suprem în mitologia nordică. Acesta era descris ca un om înalt cu barbă mare şi despre care se spunea că obişnuia să călătorească pe cer în timpul solstiţiului de iarnă, hotărând cine va muri şi cine va prospera în anul următor. În ajunul sărbătorii Yule, copiii îşi umpleau încălţămintea cu legume, iar zeul le oferea dulciuri în locul acestora.În secolul al IV-lea apare primul predecesor al lui Moş Crăciun din tradiţia creştină: Sfântul Nicolae. Ca şi în cazul multor sfinţi din antichitate, avem de-a face cu un contrast între ceea ce ştim despre sfântul Nicolae – aproape nimic – şi cultul său foarte popular. Se cunoaşte despre acesta că era un preot creştin care mai apoi a devenit episcop de Myra, un oraş din Asia Mică. Tradiţia spune că Sfântul Nicolae umbla prin lume îmbrăcat într-o robă episcopală cu roşu si alb şi călare pe un măgar, făcând cadouri copiilor şi ajutându-i pe cei nevoiaşi.

Cum a ajuns Sfântul Nicolae ocrotitorul copiilor
O legendă faimoasă (care are mai multe versiuni) spune că acesta a auzit într-o zi de trei surori foarte sărace care trăiau la marginea oraşului şi care nu puteau să se mărite în lipsa unei zestre de la părinţii lor. Sfântul s-a hotărât să le ajute, dar cum nu vroia să se ştie cine a fost binefăcătorul, noaptea când toată lumea dormea, s-a urcat pe acoperişul casei de unde a aruncat pe coş trei punguţe cu galbeni. Întâmplarea făcea că fetele îşi atârnaseră la uscat şosetele proaspăt spălate înainte de a merge la culcare şi cadourile au căzut taman în ele…
Tatăl fetelor a văzut însă cele întâmplate, şi deşi Nicolae l-a rugat să păstreze secretul, acesta nu a rezistat tentaţiei de a povesti mai departe. De atunci, oricine primea un cadou neaşteptat îi mulţumea lui Moş Nicolae pentru el.
În tradiţiile germanice, Moş Nicolae era însoţit în drumeţiile sale de servitorul Ruprecht, care punea dulciuri şi jucării în pantofii copiilor cuminţi. Dacă aceştia puteau recita o poezie sau o rugăciune pentru Moş, acesta le oferea un cadou. Dacă nu îşi putea aminti poezia sau nu au fost cuminţi pe parcursul anului, primeau o nuieluşă din partea lui Ruprecht. Copiii foarte neastâmpăraţi riscau să fie luaţi şi vârâţi în coşul mare pe care acesta îl avea întotdeauna la el.
În timpul Evului Mediu, au fost construite mai multe biserici în onoarea Sfântului Nicolae prin toată Europa. Celebrarea morţii sale pe 6 decembrie a devenit ziua când se fac cadouri copiilor.

********************************************************

Nicu;or Rada, viceprimar poatra OltSfintele sărbători de iarnă, ale Crăciunului și Noului An să vă găsească cu liniște și pace, cu iubire și înțelegere, cu bucurii și reușite! La mulți ani!
Mihai  Ioana, primar Grădinari Olt

*************************************************
La începutul secolului al XVII-lea, legenda Moşului a ajuns prin intermediul coloniştilor olandezi (care îl numeau pe Moş Nicolae Sinterklaas)şi în America, dar nu a prins cu adevărat decât 200 de ani mai târziu. Povestea acestuia a aprins imaginaţia pastorului american Clement Clark Moore, care a scris un poem pentru copiii săi despre un spiriduş vesel care împarte cadourile din sania sa trasă de reni. Publicată pentru prima dată în ziarul Sentinel din New York pe 23 septembrie 1823, creaţia acestuia a devenit în anii următori foarte căutată, ajungând în mai multe cotidiane din Statele Unite, dar fiind tradusă şi publicată în întreaga lume.
Mai puţin clar era cum arăta acest Moş Crăciun. La început venea în tot felul de forme şi dimensiuni: uneori arăta ca un vrăjitor păgân, alteori lua înfăţişarea unui gnom prietenos.
O imagine relativ familiară a Moşului a fost creată în anul 1863 de Thomas Nast, desenator şi caricaturist al ziarului ,,Harper’s Illustrated Weekly”, care l-a prezentat pe Moş Crăciun într-o tunică roşie îmblănită cu o centură lată de piele. Nast este şi cel care a promovat în 1885 ideea că reşedinţa lui Moş Crăciun se află la Polul Nord. Problema a apărut în 1925, când s-a descoperit că nu existau reni la Polul Nord, aşa că reşedinţa moşului a fost mutată în Laponia. Imaginea arhicunoscută de astăzi a lui Moş Crăciun, cu o burtă durdulie, un costum roşu şi o atitudine tolerantă a fost creată într-o campanie publicitară din 1931 pentru Coca-Cola.
Până în 1940, Moş Crăciun a devenit o imagine de nelipsit pentru toţi producătorii de bunuri de consum. Era un tip care putea vinde orice şi oricui cu ocazia sărbătorilor de iarnă, dar care făcea să pară că respectiva persoană nu a cumpărat de fapt nimic. Doar era un cadou… Întreprinzătorii s-au prins în curând că un un Moş în carne şi oase putea creşte şi mai mult vânzările, astfel că în curând acesta şi-a făcut loc în marile centre comerciale ale lumii.

Crăciunul în jurul lumii

Desigur obiceiurile de Crăciun au fost adaptate după necesităţi în diversele colţuri ale lumii. Moş Crăciun nu vine cu sania trasă de reni în Australia, ci pe o placă de surf. Australienii îşi împodobesc casele cu ferigă, frunze de palmier sau cu alte flori de sezon.
În China şi în Japonia, pomii de Crăciun introduşi de misionarii vestici în secolele XIX-XX, erau împodobiţi cu decoraţiuni complicate din hârtie. India în schimb a înlocuit bradul cu copacii de mango sau cu bambuşii, iar casele le erau decorate cu frunze de mango.
Crăciunul este un fastuos festival al verii şi în Brazilia, care include picnicuri, jocuri de artificii, precum şi o procesiune solemnă a preoţilor la miezul nopţii. ,,Câte bordeie, atâtea obiceie!”- spune un proverb românesc care se adeverește și în acest caz.

****************************************************************

În preajma sărbătorilor de iarnă, urez tuturor locuitorilor din Comuna Schitu, Nicolaie Dincă, scriitor, regizor și actormultă sănătate, bucurii, masa îmbelșugată și casele pline de veselie și speranță!

 Crăciun Fericit și un An Nou cu împliniri!

Marian Lungan, primar Comuna Schitu Olt

******************************

Ce a fost şi ce a ajuns

Odată cu debutul lunii decembrie un freamăt, la început abia imperceptibil, cuprinde parcă întreaga lume. Afară este deja frig, poate chiar ninge. Colindele de Crăciun sunt primul semn. În marile lanţuri de magazine şi în malluri, acestea încep să răsune din ce în ce mai devreme, inducându-i cumpărătorului ideea că sărbătoarea bate deja la uşă. Luminiţele de Crăciun, fotografiile cu Moş Crăciun sau raioanele cu produse tematice, toate la un loc aduc “Spiritul Crăciunului” , un concept care a fost meticulos creat de marketingul inteligent din ultimele decenii, şi care inevitabil pune stăpânire peste întreaga populaţie. A devenit atât de bine pus la punct, încât companiile înregistrează vânzări spectaculoase, răspândind mesaje despre cum Crăciunul NU este de fapt despre cadouri!
Televiziunile amplifică şi ele frenezia cumpărăturilor, transmiţând ştiri de la faţa locului, cu cozile uriaşe de la case sau cu rafturile golite de marfă. În fiecare an magazinele împing sezonul cumpărăturilor “un pic” mai devreme, pentru a spori vânzările. Se pare că în unele aspecte sărbătoarea Crăciunului nu a evoluat atât de mult faţă de secolele trecute: acum ca şi atunci pentru foarte multă lume reprezintă doar un pretext bun pentru a se îmbuiba cu mâncare, a stinge setea cu licori bahice (doar pentru a sfârşi la urgenţă) sau a cheltui fără măsură bani pe lucruri care ulterior se dovedesc în cel mai bun caz prea puţin necesare.
Dar sigur că nu se poate generaliza. Cred că mai degrabă se tinde spre atingerea unui echilibru între semnificaţia religioasă şi aspectele comerciale, sărbătoarea având de fapt ca centru de greutate familia. Crăciunul este o ocazie excelentă pentru membrii familiilor de a se reîntâlni, uneori după perioade lungi de despărţire. Psihologii atrag atenţia că persoanele care sunt singure în preajma sărbătorilor, sunt în general mai triste şi mai melancolice decât ceilalți, având o predispoziție spre depresie. De aceea sunt de părere că un Crăciun reușit nu are nevoie decât de câteva ingrediente esenţiale: cumpătarea şi echilibrul, socializarea cu rudele şi prietenii, precum şi redescoperirea lucrurilor simple. A, ar fi excelent dacă bugetul ar fi planificat de dinainte…

Autori: Georgiana Raicu, prof. Mihai Nuță, preot Eugen Durac

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s