Editorial. Istoria României între realitate și iluzie!

gheorghe duduiala Intrând pe terenul istoriei noastre, suntem nevoiți să renunțăm înainte de toate la ideea căutării unor răspunsuri cu privire la evenimente pozitive categorice. Întreaga istorie de până acum este istoria luptelor politice multiple și încâlcite pentru dominație socială și politică.

Mereu se confrunta clasele mai vechi, care luptă pentru menținerea acestei dominații, cu clasele care se ridică pentru cucerirea ei, prin mijloace de tip militar. Cu alte cuvinte, mereu se ridică un clan împotriva altui clan. Singura perioadă, după părerea mea, în care eroismul românilor a îmbogățit istoria și istoria a înfrumusețat isprăvile lor a fost perioada în care monarhia a pus bazele României moderne și a așezat țara în rândul națiunilor libere.

În rest nu prea exista istorie vrednică de a fi luată în seamă, să fim cinstiți, popoarele supuse tiraniilor străine nu pot face istorie, istoria lor nu este mai mult decât o culegere de povesti cu final trist. Ori, din acest punct de vedere, România suferă și azi pentru ca oamenii de stat nu se comportă normal, preferând umilința, supunerea, robia, desigur nu o robie în sens antic, ci o robie în sens modern.

În urma evenimentelor recente care au schimbat lumea, România a ratat din nou intrarea într-o noua epoca istorică. Mereu ne-a urmărit neșansa despre care Lucian Blaga a spus ,, Când a fost sa fie, nu a fost sa fie!”.

Mai grav mi se pare că acum am ajuns să rătăcim în noi înșine. Un singur lucru vrem să se întâmple azi sub ochii noștri: haosul generat de incompetența, impostura și limba sălbatică a celor care guvernează. Mai vedem cum se întețesc acțiunile de sabotare a democrației noastre fragile, ceea ce sugerează un exercițiu permanent de a transforma mai binele în dușmanul binelui și aruncarea țării într-un dezastru pe care nu-l poate nimeni opri.

În România viziunea despre viață este distorsionată de clasa politica care ignora toate opiniile societății civile și crează un haos infernal. În concluzie, când o societate coruptă nu mai are stăpân, haosul stăpânește și fiecare își urmează instinctele, face ce vrea, totul devine posibil și oamenii se ruinează încercând în zadar orice mijloc de salvare.

În ceea ce mă privește, când văd atitudinea votantului înrăit și mânios, nu mai cred că viața ar putea fi o reușită ca existență și nici nu mai am vreo speranță când văd limpede că puterea actuala nu ne-ar duce spre ceva frumos și de dorit, nici dacă ar putea.

În România, corupția aparține nu numai societății imperfecte și primitive, ea a fost, istoric vorbind, o consecință a voinței de putere propriu-zise și asta explică și lipsa țării de pe harta acestei planete comerciale. Acest soi de politica mucegăită asigura doar foștilor de la putere prosperitate din abundență și o viață de vacanță eternă.

Gheorghe Duduială

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s