File de Istorie Olt. O familie, doi feciori, doi eroi

fle-de-istorie-2.jpgFamilia Dincă Eftene şi Ilinca din Crăciunei, judeţul Olt au avut trei copii, doi băieţi şi o fată: Ilie, Dumitra şi Vasile.
Ilie, feciorul cel mare şi-a satisfăcut serviciul militar la Bârlad. Aici s-a căsătorit cu Elisabeta şi au avut un băiat căruia i-a pus numele Vasile în amintirea fratelui de care era departe şi de care îi era tare dor. Distanţa mare dintre Crăciunei şi Bârlad dar şi precaritatea mijloacelor de transport au făcut ca vizitele dintre părinţi şi fiu să fie rare.
La 22 iunie 1941 când a început Campania din Est, Ilie luptă pentru eliberarea teritoriilor răpite de Uniunea Sovietică în iunie 1940. Luptă până la Cotul Donului unde moare în 1942. Avea gradul de plutonier. Familia a primit cu multă durere această veste. Se mângâia cu faptul că mai aveau un fiu.
Al doilea fiu, Vasile, s-a născut la 12 februarie 1921. La 19 ani s-a căsătorit cu Ileana Ochenatu născută la 17 decembrie 1922. Căsătoria a avut loc la 2 martie 1940. Amândoi erau tineri şi frumoşi, după cum se poate constata din fotografii.
Fericirea a durat până la 22 aprilie 1942, când Vasile a fost chemat de patrie pentru a-şi satisface serviciul militar. Până la plecarea lui în armată s-au născut două fetiţe: Maria ( s-a născut în 1940 şi a murit la un an şi zece luni ) şi Paula ( 1941 – 2015 ).
Vasile a satisfăcut serviciul militar la Calafat în Regimentul 31 Infanterie, Divizia 2 Infanterie. Din adeverinţa trimisă Ilenei la 24 iulie 1973 aflăm situaţia militară a file de istorie, foto crucesoldatului Dincă Vasile:
-22 . 04. 1942 – 22. 02. 1944 stagiu militar
– 22. 02. 1944 -23. 08. 1944 concentrat
– 23. 08. 1944 dispărut
Unde a luptat Vasile în perioada cât a fost concentrat familia nu ştie. În această perioadă luptele s-au desfăşurat pe frontul moldo-basarabean: Tg. Neamţ – sud de Paşcani – Tg. Frumos – malul sudic al Bahlului – nord de Iaşi – Prut –Corneşti – nord de Chişinău – Tighina – malul Nistrului. Lupte aprige s-au desfăşurat între 23 aprilie – 7 mai, 30 mai – 7 iunie şi marea bătălie de la Iaşi 20 august 1944. Probabil la aceste lupte a participat şi eroul nostru.
În confuzia creată pe front la 23 august 1944, trupele române au putut fi dezarmate de cele sovietice şi până la clarificarea situaţiei au fost luaţi prizonieri circa 130 000 de soldaţi si ofiţeri români deportaţi imediat în interiorul Uniunii Sovietice. Printre aceştia a fost şi Vasile.
file de istorie1Ultima ştire despre erou a fost adusă familiei după terminarea războiului de doi soldaţi: unul din Crăciunei şi altul din Radomireşti. Ambii au spus că l-au văzut pe Vasile la Iaşi. Au fost luaţi prizonieri şi duşi în Siberia. Aici au fost separaţi pe meserii: cel din Radomireşti era dogar. A făcut peste 200 de butoaie pentru murat varză. Celălalt era cizmar. Sovieticii aveau nevoie de mână de lucru gratuită, pentru nevoile de aprovizionare a Armatei Roşii care lupta pe frontul de vest. Când l-au văzut ultima dată pe Vasile acesta era bolnav, era răcit.
Moartea lui Vasile care s-a adăugat la cea a lui Ilie a adâncit durerea din inima părinților, plăteau tării un tribut mult prea mare, cu sângele a doi feciori.
Părinții care au trăit până în 1955 nu au acceptat ideea că fiul lor nu mai este. L-au aşteptat. Fiind dat dispărut credeau că va veni. N-a fost să fie aşa. În cele din urmă, după ce au primit adresa din anul 1973 i-au făcut tot ce era necesar creștinește. I-au ridicat o cruce în cimitirul din Crăciunei. Inscripţia de pe cruce cutremură orice inimă: „Aici este Dincă Vasile, am luptat, am căzut pentru fericirea patriei şi a voastră”.
Ileana şi-a crescut singură fata. Nu s-a mai recăsătorit. Să rămâi văduv la 23 de este o cruce greu de dus. A primit începând din 1945 pe baza titlului 116 439 o pensie de văduvă de război. Împreună cu socrii deţineau o suprafaţă mai mare de pământ, au fost declaraţi chiaburi şi pensia a fost sistată în octombrie 1947.

file de istorieNumele celor doi eroi, Ilie şi Vasile sunt trecute pe Monumentul eroilor din Crăciunei, ridicat în anul 1998 din iniţiativa preotului Ionuţ Calafeteanu şi cu sprijnul financiar al locuitorilor.
Cu aceasta „poveste” vreau să ilustrez contribuţia soldaţilor la apărarea patriei. Fără ei nu ar fi existat marii comandanţi de oşti. Istoria mare se face cu fapte mărunte. Să ne plecăm fruntea şi să aprindem o lumânare mai ales pentru cei dispăruţi care nu au la cap o cruce.
Mulţumesc pe această cale văduvei de război Ileana Dincă, azi în vârstă de 97 de ani, doamnelor Emila Stanciu ( învăţătoare din Slatina, dar originară din Crăciunei) şi doamnei Mirică Violeta ( nepoata eroului).
Doina Leulescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s