Drăguța, numele i-au pus,
Un nume rar, dar de-o privești,
Vezi că-i predestinat de sus,
Din Înălțimile Cerești.
Un nume, care-o reprezintă,
Cântat în cer de Heruvime,
Ea face parte dintr-o gintă,
A frumuseților Divine.
Fermecătoare în privire,
Hipnotizează – orice bărbat,
Este-un ocean plin de iubire,
Adânc și greu de explorat!
Din ochii-i limpezi și căprui,
Pulsează dragostea-n văpăi,
E-a tuturor și-a nimănui
Iubirile îi curg șuvoi.
Cu fata albă și blajină,
Și pieptu-i tandru, voluptos,
De doru- i cine nu suspină,
Văzându-i corpul mlădios.
Dar vai, ce chin, nu se cuvine, 
Pe cel ce-o are-îl văd plângând,
Că-n geana timpului ce vine,
O poate pierde, orișicând!
Căci frumusețea-i căutată,
Prea puțini au parte de ea,
Și nu se știe niciodată,
Ce farsă-ți joacă dragostea!
De Ion Anuța (Stanca).
SEMNALUL ORA 