Vâlcea. AURUL ALB și o scurtă istorie a Ocnelor Mari

statuia victoriei ocnele mariDe-a lungul timpului Ocnele Mari a constituit punctul de atracție al domnitorilor Țării Românești. Numeroase documente vor aminti despre locurile acestea de marea lor bogăție-sarea.
Prima mențiune documentară datează din timpul lui Mircea cel Bătrân (1402-1418), care amintește de “Anghel de la Ocna”. Numărul hrisoavelor care consemnează numele localității este mare, ele poartă pecetea domnilor: Vlad Călugarul, Radu cel Mare, Radu Paisie, Simion Movilă, Radu Șerban, Radu Mihnea Voevod, Vintilă Voievod ș.a. Valoarea curativă a sări a constituit un important punct de atracție chiar pentru unii domnitori români: “ Radu Paisie în luna Mai 1543 a stat și el mai multe zile la Ocnele Mari și la Râmnic”.
Dar Ocnele Mari înseamnă, în primul rând, exploatările de sare. Sarea pământului

Gheorghe Bibescu
Gheorghe Bibescu

strămoșesc- bogăție milenară-avea să fie cunoscută încă din timpul geto-dacilor. Pe coamele dealurilor din Cărpiniș, în centrul Ocnelor Mari,sau pe înălțimile Ocniței, de-a lungul vremurilor, au fost săpate puțuri de sare care au adus la lumină bogăția albă a țării.
Până în secolul al XIX-lea exploatarea sări se făcea rudimentar. Abia în 1845, Gh. Bibescu, reușește să aducă în țară pe inginerul austriac Carol Voith, care execută, la mina de la Ocne, lucrări moderne (între 1847-1852). Tot lui îi revine meritul de a fi prefigurat cu clarviziune bogăția imensă de sare pe care o adăpostesc cu generozitate aceste meleaguri: ”pe acest teren hotarul sării se isprăvește la 80 și până la 90 stânjini adâncime, așa că hotărăște o provizie de sare de cel puțin pentru 100 de ani după care este încă cu putință a înainta tăierea prin alte noi galerii ce se vor deschide într-un orizont mai înalt”. În 1894 se introduce “crivăcul”, pus în mișcare de 12 cai, ușurându-se astfel extragerea din adâncuri.
salinaVorbind despre muntele de sare de pe aceste meleaguri, un călător străin menționa în 1690 : “Se extrag de aici trei feluri de sare și anume albă, neagră și amestecată. Numai în cazuri foarte rare se extrage și un al patrulea fel. Acela denumit de localnici- ochiul de sare- … Bucățile numite-ochiul de sare- sunt așa de rare și atât de curate încât depășesc, prin claritate, chiar și cel mai pur cristal”.
În deceniul trei al sec XIX-lea sunt puse în valoare izvoarele sărate al Ocnelor Mari, amenajându-se cunoscutele băi, cu valoare curative. La început s-au numit “Balta Roșie”.
Despre izvoarele sărate de aici Samuel Koleseri menționa încă din 1780: “Salinele și izvoarele sărate de asemenea sunt vestite în aceste părți ale țării”. În 1833 s-a trecut la “băile calde”, care se încălzeau, până în anul 1899 “cu pietre arse”.
Despre miraculoasele băi de la Ocnele Mari avea să scrie din secolul trecut doctorul imagini salina ocnele mariPatzelt: “Acum câtva timp, la o vizita ce făcui d-lui Drexler, mecanist si instrumentariu, mi se spune că s-a scăldat la Ocnele Mari, lângă Râmnic, într-o mină veche și părăsită, care se zice că ar fi avut o profunditate de 80 de stânjini și care acum formează un mic lac sărat, și că ar fi observat că într-un loc al lacului, la o profunditate cam de un stânjin, ar fi simțit o astfel de mare căldura la picioare, încât fu constrâns a se depărta îndată de acel loc”. În continuare se menționează că băile sunt “ de o mare însemnătate pentru țara întreagă și mai cu seamă pentru umanitatea în suferință”. În 1881, Ioan Claus construiește primul stabiliment balnear, care va deveni cunoscut și apreciat în întreaga țară.
ciocanasii de la ocnele mariÎn galeriile ocnelor, alături de oamenii liberi, munceau un număr însemnat de robi, aparținând mânăstirilor din apropriere. Sarea era cărată din adâncuri de către maglași în condiții istovitoare. Iată configurația lucrătorilor de la salinele din Ocnele Mari, în anul 1824:
– Mahalaua Târgului și Ocnița 64 măglași, 20 ciocănași, 24 pârgari, 3 meșteri lemnari;
– Mahalaua Copăcel: 31 măglași, 2 ciocănași, 3 lemnari;
– Mahalaua Teiușu: 11 măglași, 15 ciocănași;
– Mahalaua Valea Răilor: 7 măglași;
– Satul Buda: 11 măglași, 3 ciocănași;
– Satul Mihăești: 9 măglași;
Cu timpul, la acest convoi al muncii grele s-au adăugat și deținuții, “ocnașii”, aduși aici

să-și ispășească pedepsele acordate adesea cu multă ușurință de către oficialitățile timpului.

Pasaje culese din cartea “ Civilizația sării-Copăcelu 510 ani” de Costea Marinoiu

Centrul de Informare Turistică Ocnele Mari

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s