Vâlcea. Primarul Dumbravă vrea ștrand cu apă sărată la Stoenești

Gh, Dumbravă
PRIMAR GHEORGHE DUMBRAVĂ

Gheorghe Dumbravă, primarul localității vâlcene, Stoenești, se află spre finalul celui de-al doilea mandat, perioadă în care a reușit să schimbe în totalitate fața comunei. Acest lucru se datorează unei munci susținute alături de aparatul administrativ al primăriei, venite în sprijinul comunității locale. Așa se explică faptul că aproape toată localitatea este racordată la apă și canalizare, asfaltul realizat în proporție de aproape 90%, școlile și Căminul Cultural reabilitate și utilate complet, etc., însă ceea ce impresionează cel mai mult este curățenia și spațiul verde bine îngrijit.

Edilul consideră că în proporție de 85-90% ceea ce a promis la alegerile locale din 2016 locuitorilor s-a realizat, fiind vorba despre alimentarea cu apă care este aproape finalizată,  ca dealtfel și canalizarea iar proiectul cu gazele este în lucru și se va face

Stoenesti, primaria
PRIMARIA STOENEȘTI

împreună cu alte trei localități vecine.

“În localitate avem o școală cu aproximativ 200 de elevi, o grădiniță aproape terminată prin fonduri europene. Avem în jur de 35 de copii care merg la grădiniță iar tinerii tind să rămână în localitate, locuri de muncă sunt, avem doar 4 persoane ce primesc ajutor social.” a susținut edilul comunei.

Primarul a mai adăugat că în localitate a început instalarea a 600 de pubele de gunoi, pentru a păstra curățenia deoarece de cele mai multe ori gunoiul era aruncat în râu, murdărindu-se apa, motiv pentru care primăria a fost amendată.

Stoenesti Valcea“În momentul actual avem lucrări de 8-9 milioane de euro în derulare, alimentare cu apă, canalizare, grădinițe, vreau să fac cea mai modernă școală din zonă, una mult mai încăpătoare decât cea din prezent deoarece aici vor învăța copii din trei localități vecine.”  a declarat Gheorghe Dumbravă pentru VGtv Regional.

Acesta susține că are planuri mărețe, unul dintre acestea fiind înființarea unui ștrand cu apă sărată în localitate pe o bucată de teren din spatele dispensarului, deoarece la 70 de metri în jos s-a descoperi a fi o rocă de sare.

“Avem și ape minerale naturale, sunt bătrâni care beau această apă pentru a-și model strand stoenestitrata anumite boli.” a spus primarul care le transmite localnicilor că în al treilea mandat vrea să valorifice aceste ape dar pentru a face acest lucru trebuie mai întâi să dezvolte infrastructura.

*****

Istoric. Peste 500 de ani de atestare documentară a localității Stoenești

Numele localității Stoenești apare pentru prima data în documentele medievale la 9 iunie 1507 (7015). Satul Piscu Mare (Cacova) este atestat documentar la 11 ianuarie 1500, satul Dobriceni (Valea lui Dobre, Dobriceani, Dobriceni – Măglași), la 4 aprilie 1528, satul Gruiu (Groiu), la 23 iunie 1564, satul Suseni, la 1722.

Gh Dumbravă, Stoenesti
GHEORGHE DUMBRAVĂ

D

G

Din documentele vechi rezulta ca viticultura se practica nu numai în zona sudică a județului, ci pe tot cuprinsul deluros până sub poalele munților, ea fiind ocupație însemnata – profitabila, motiv pentru care cultivatorii trebuiau sa plătească vinariciul domnesc. Voievozii țării acordau sau întăreau (daniile vechi) vinariciul domnesc lăcașurilor monahale ortodoxe din țara și străinătate pe care îl luau de la satele dependente. Satul Stoenești, asemenea celorlalte sate din jurul Ocnelor Mari, era sat de măglași. Prestațiile legate de exploatarea sării de la Ocnele Mari determina pe moșnenii din Dobriceni să se vândă rumâni comisului Chirca cu condiția să fie scoși de la magle. Chirca comisul însă nu-i scoate de la magla – se vede ca era greu sau poate imposibil să obțină acest lucru, și-i ține rumâni ,.în silnicie” nevrând să recunoască obligația care si-o luase. Din aceasta pricina cere un proces care tine mai bine de 30 de ani, între urmașii lui Chirca comisul și sătenii Dobriceni. „Tocmeală” aceasta între măglași și boieri se făcuse la începutul domniei lui Mihai Viteazul, o prima judecată are

Caminul Cultural Stoenesti
Cămin Cultural și Bibliotecă

loc în vremea lui când țăranii vin la 1600, la Alba lulia, cu plângerea la domnie, nemulțumiți că boierul nu i-a scos de la salină, totodată îi ține „rumâni în silnicie”. Mihai Viteazul da câștig boierului Chirca, ca exprimare a dreptului feudal, în detrimentul țăranilor. Aceștia, considerând că aveau dreptate, în anul 1602 au mers cu jalba si la noul domn al Tarii Romanestii, voievodul Radu Șerban, dar si de aceasta data pierd procesul, domnia fiind de partea boierului.
În urma procesului ținut la 23 decembrie 1602 Radu voievod da un hrisov la București prin care întărește Mariei, jupâneasa lui Chirca comisul, stăpânirea peste satul Dobriceni. Procesul țăranilor din Dobriceni va ține până în timpul voievodului Matei Basarab, când în anul 1633 se arată ca satul Dobriceni – Măglași din județul Vâlcea, să fie în pace și liberi de vecinie de către Chisăr paharnicul, fiul lui Chirca comisul din Ruda, pentru că ,,acest sat Dobriceni au fost toți oameni liberi încă dinainte vreme din zilele celorlalți domni (si) s-au plâns satul Dobriceni cum le-au fost tocmeala cu Chirca comisul, tatăl lui Chisăr paharnicul, încă din zilele răposatului Mihai voievod, ca să-i scoată de la magle de la Ocna Mare, și să-i fie rumâni, iar de nu-i va putea scoate de la magla, să-și ia arvuna îndărăt, iar ei să-și păzească magla, cum au fost de veac. Dar ei nu le-au scos, ei nu le-au dat numai arvuna de ughi 125. Și de atunci din zilele lui Mihai voievod, au tot ținut vecinii arvuna. ”
Dobricenii jurau cu 12 megieși de cele spuse de mai sus, iar Chisăr paharnicul nu se lăsa și în „lege pentru lege” adică 24 megieși, care să jure că el a plătit Dobricenilor banii toți, nu numai arvuna de 125 ughi și n-a fost vorba să scoată de la magla. Dar jurătorii n-au putut jura. Astfel  Chisăr rămâne de lege iar Dobricenii liberi. Boierul nu se lasă nici cum…

Matei Basarab constată că erau adevărate cele susținute de sătenii din Dobriceni și obligă pe paharnici Chisăr să-și ia „de la satul Dobriceni toți aspri înapoi, ugi 125, dinaintea domniei sale”. Domnul adânc nemulțumit de atitudinea acestui recalcitrant, îi ia „toate cărțile câte au sec în divan ca să n-aibă nici o treabă cu satul Dobriceni. Și pentru că n-au ascultat de cartea domniei mele, ci au sărit la sluga domniei mele, la Dumitru aprod si n-a voit sa ia arvuna înapoi, cum a fost porunca domniei mele, iar domnia mea am bătut pe Chisar paharnic în temniță pentru mult de i-a dat 300 toiage și am  închis pe Chisăr în temniță pentru aceasta am dat domnia mea satul Dobriceni-Maglași, ca să fie în pace și liberi de rumânie”.
Sătenii din Dobriceni voiau să scape cu orice preț de magle, „căci nici ei nu se lasă” și își găsesc alt stăpân.

Mai târziu, Dobricenii se vând rumâni în anul 1640 Mănăstirii Arnota pentru 950 ughi. Ca rumâni ai mânăstirii, ei reușesc să scape de magla. Procesul acesta al Dobricenilor aruncă o lumina vie asupra „libertății” țăranilor liberi din acea vreme. Ei se găsesc în situația paradoxala de a fi oameni liberi dar obligați la o munca (corvoada obligatorie) de care nu se pot libera decât prin rumânie, adică vânzarea la un boier sau la mănăstire, care să-i scoată de la îndatoririle pe care le aveau față de domnie, devenind în acest fel dependenți față de stăpânul feudal, vorba românului „săreau din lac în puț!”

Muncile la Ocne erau greu de suportat, de aceea satele de măglași se risipesc și au puțini locuitori.

Mai multe amănunte într-un interviu video realizat pentru VGtv de Georgiana Leulescu, redactor Ionuț Cocârlău. Op. Imag.editare  și montaj tv Georgiana Raicu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s