Acțiunea militară de la Prunaru a Regimentului 2 Roşiori

75443053_2774190705934824_5315827240678719488_oFile de istorie

Şarja de la Prunaru a fost o acţiune militară de nivel tactic, desfăşurată pe Frontul Român, în timpul campaniei din anul 1916 a participării României la Primul Război Mondial. Ea s-a desfăşurat în perioada 15/28 noiembrie 1916 şi a avut ca rezultat victoria forţelor Puterilor Centrale, în ea fiind angajate forţe române din Regimentul 2 Roşiori şi forţe ale Puterilor Centrale din Divizia 217 Infanterie germană. A făcut parte din acţiunile militare care au avut loc în operaţia de pe Argeş şi Neajlov.

În dimineaţa zilei de 15/ 28 noiembrie s-au dat lupte deosebit de crâncene la marginea satului Prunaru de catre avangarda Brigăzii 43 mixte şi forţele de ocupaţie. Profitând de lăsarea ceţii inamicul a iniţiat o manevră de învăluire a Brigăzii 43 cu unităţi situate în afara satului. În acest moment, generalul Referandru a cerut Regimentului 2 Roşiori să intre în luptă. Astfel a luat naştere celebra şarjă de la Prunaru. Descrierea făcută de Constantin Kiriţescu în cartea sa „Istoria războiului pentru întregirea României 1916-1919″, vol. I, este emoţionantă:actiune militara rosiori 2

„De după garduri, din mărăcinişuri, de pe ferestrele caselor şi podurilor, duşmanul, ascuns cu zeci de mitraliere, aruncă o grindină de gloanţe asupra falnicului regiment. Cai şi călăreţi cad grămadă unii peste alţii. Regimentul e distrus. Două sute de oameni rămân pe câmpul de luptă, formând, împreună cu cadavrele cailor, mormane de carne sângerândă. Printre ei, toţi ofiţerii regimentului în cap cu bravul lor comandant.”

Deşi Regimentul 2 Roşiori a pierit aproape în totalitate -lăsând pe câmpul de luptă 216 camarazi căzuţi, morţi sau răniţi, graţie eroicei şarje de la Prunaru, Divizia 18 Infanterie s-a putut regrupa pe aliniamentul Letca Veche – Jilava contribuind din plin la operaţiunile de apărare a Bucureştiului iar comandantul acesteia, generalul Refrendaru Ion a avut mai târziu, în perioada de refacere a armatei române un rol pozitiv. Paradoxal, colonelul Naumescu Gheorghe, comandantul regimentului, care a condus în fruntea trupei sale atacul deşi era bolnav (pneumonie şi o rană de operaţie ce nu se închidea de câtăva vreme), nu a murit în timpul atacului, ci a fost luat prizonier şi internat în Bulgaria, unde a murit în luna iulie 1917, răpus de mizeria binecunoscută actiune militară rosioria lagărelor bulgăreşti de atunci. Locotenent-colonelul Pop Emanuil (ajutorul comandantului) a preluat comanda regimentului pe care l-a condus cu destoinicie până în 1919 (participând la bătălia de la Mărăşeşti şi campaniile pentru apărarea unirii din Basarabia şi Ungaria).

Corpul neânsufleţit al generalului (fusese avansat…) Naumescu Gheorghe a fost adus din Bulgaria, cu onorurile de rigoare în anul 1927. Deşi foştii inamici, bulgarii, ataşaseră vagonul mortuar la un tren expres, autorităţile româneşti ce trebuiau să se ocupe de aspect, au trimis de la Bucureşti vagonul ataşat la un tren de marfă care a ajuns la Bârlad la 1 iulie 1927.

Unii din eroii de la Prunaru au scăpat cu zile, devenind legende vii (sublocotenentul Ioanactiune militar Hristea, viitor comandant al Regimentului 2 călăraşi-cercetare în campania din 1942, cu fapte deosebite şi atunci, sergentul Alexandru Chiţan, salvat miraculos şi ajuns şi mai miraculos la regiment înainte de bătălia de la Mărăşeşti, locotenentul Constantin Postelnicescu şi mulţi alţii), ceilalţi intrând în nemurire.

 Sursa: Patriot România

Doina Leulescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s