Vâlcea. Muzeul Satului de la Grădiștea

 Picătura de cultură

Ilie Fîrtat

Acum câțiva ani în urmă am fost cu un grup de elevi de ciclu primar într-o excursie la Muzeul Satului de la Bujoreni, Vâlcea. Acolo am avut surpriza ne plăcută să constat că Valea Oltețului este slab reprezentată sau aproape deloc. Când vorbesc de Valea Oltețului am în vedere mai degrabă comuna mea, Grădiștea. Acasă, am vorbit cu soţul, bibliotecar la Biblioteca Publică Locală Grădiştea, cu care fusesem în acea excursie, despre această stare de lucruri.   Atunci am luat hotărârea de a face demersurile necesare pe lângă autoritățile locale de a remedia această anomalie.

Trebuie sa spun că de la început am găsit înțelegerea necesară din partea autorităților și în consecință  Consiliul Local Grădiștea a dat o Hotărâre prin care Primăria comunei Grădiștea putea achiziționa ” Casa Voichița” – monument istoric, de la actualii proprietari, în vederea conservării acesteia și realizării unui muzeu în ea. Din păcate acest lucru nu s-a putut materializa pentru că proprietarii au cerut o sumă mult prea mare față de posibilitățile administrației locale. Acum respectivul imobil este într-o avansată stare de degradare, practic în câțiva ani nu va mai exista!

Dar idee organizării unui Muzeu al satului la Grădiștea a prins, iar Primarul comunei, ing. Ilie Boiangiu, a găsit o casă veche, folosită pe timpul CAP-ului ca magazie, a demontat-o cu un grup de meseriași locali și a remontat-o în incinta Parcului comunal. Casa respectivă are două camere și o tindă. Aici am organizat Muzeul Satului Grădiștean. Cu această ocazie a fost pus în valoare și Parcul comunal.

 Am realizat acest muzeu în vederea conservării și păstrării nealterate a tradițiilor și obiceiurilor locale , a stilului arhitectonic specific grădiștean pentru generațiile viitoare, generații vitregite de tendința generală de globalizare și efectele distructive ale acesteia. 

În cadrul acestui muzeu, organizat în aer liber, asemănător celui de la Bujoreni-Vâlcea, generațiile viitoare vor putea vedea pe viu o gospodărie țărănească cu tot inventarul agricol și gospodăresc aferent. În felul acesta nu-și vor uita rădăcinile. Orice întârziere ne putea pune în situația de a  pierde din acest tezaur valoros acele piese cu perisabilitate mai mare, asupra cărora natura acționează distructiv.

În prima sală, camera ” a bună” sau ” de bună”, cum se mai numea popular, se găsesc expuse două lăzi de zestre, un pat, o mașină de cusut iar pereții acoperiți cu tradiționalele velințe, țesute în casă cu motive florale în culori vii. Peste velințe sunt prinse câteva costume populare  autentice, de vechimi diferite, unele atingând vârsta de 200 ani. Patul este și el foarte vechi, donatorul are peste 70 de ani și spune că patul este primit ca zestre de soacra sa. Pe el am pus o saltea din cânepă umplută cu paie. Este acoperit cu un cearceaf și  o cergă de cânepă, toarse și țesute în casă. Căpătâiele și perinele sunt la fel țesute și cusute în casă. Pe jos sunt așternute preșuri. Tot aici este expusă o frumoasă cămașă cusută, de noapte, de damă și o haină groasă de dimie, lungă de bărbat.

În sala a doua, sală cu mai multe funcționalități, bucătărie, cămară, atelier, etc. Aici se găsesc expuse un război de țesut funcționabil cu toate accesoriile necesare, o masă mică, rotundă, cu scăunele la care se servea masa, unelte, etc. Ogeacul ( hogeacul ) ocupă un loc important în peisajul acestei săli. Pe vatra acestuia se pregătea mâncarea, iar iarna, pentru a se încălzi și camera cealaltă, focul era împins în soba  din această cameră, sobă ce făcea corp comun cu acest ogeac.

Lângă casă am construit un șopron sub care se găsesc un car și  o sanie, iar în car o butie.

Acest muzeu,  alături de celelalte 5 monumente istorice din localitate, le-am dori să fie parte a unei oferte turistice viitoare pentru această zonă a Văii Oltețului, ca parte integrantă a spațiului turistic vâlcean.

De-asemenea, școlile din comună pot valorifica respectivul spațiu muzeal atât în procesul instructiv-educativ, prin ținerea unor ore de curs la unele materii în incinta muzeului, cât și în procesul cultural, prin prezentarea unor programe artistice în cadrul muzeului.

Radio Antena Satelor a acordat multa atenție acestui muzeu, realizând  două emisiuni,  în date diferite, de câte 45 minute fiecare, având ca temă modul cum s-a realizat acest muzeu și materialele expuse. Rezultatele  acestor emisiuni nu s-au lăsat prea mult așteptate, materializându-se în vizita unui grup reprezentativ  al comunei Peretu, județul Teleorman, grup condus de chiar Primarul acestei localități. Scopul vizitei a fost unul de documentare în vederea realizării și în această localitate teleormăneană a unui muzeu similar celui de la Grădiștea, Vâlcea.

Trebuie să amintesc aici și faptul că de Ziua comunei Grădiștea, sărbătorită în fiecare an la 15 august, zi de târg anual cu o vechime de peste 150 de ani, Muzeul este deschis publicului larg toată ziua, bucurându-se de o  atenție deosebită atât din partea localnicilor cât mai ales din partea celor care trec prin localitate cu această ocazie. Am avut vizitatori din județele Teleorman, Gorj, Olt, Dolj și Mehedinți. Unii dintre acești vizitatori având legături de sânge cu Grădiștea, dar marea majoritate dintre ei doar ascultând emisiunile de la Radio Antena Satelor.

Așa că, dacă treceți prin Grădiștea, răpiți-vă câteva clipe din timpul dumneavoastră prețios și vizitați acest muzeu realizat cu mare dragoste față de obiceiurile și tradițiile locale și oferit din inimă celor care mai cred în aceste valori.

Fîrtat  Ioana, învăţătoare

Fîrtat  Ilie, bibliotecar

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s