Mehedinți.Uriașii din peștera Coryciu ( Curecea)

ISTORIA MITOLOGICA

 Zona Carpaților (în preistorie Caucaz),  ce se întinde de la Porțile de Fier, în sus către Retezat, a purtat în vechimea îndepărtată, și mai poartă și azi numele de Coșiu ( în apropierea munților Retezat).

În  sânul  acestui vast semicerc al Carpaților, care închide sesurile de apus  ale României, și anume la punctul de origine al văii numită Topolnița, ni se prezintă una dintre cele mau importante poziții naturale  de aparare ale acestei regiuni, anume muntele numit Grădeț, iar la baza acestui munte, se afla o alta culme  abruptă numită Coșuri. Pe vârful acestui pisc înalt, al Grădețului, se mai văd și azi ruinele  unei întinse zidării uriașe, numită Zidina  Dacilor.

Aceasta puternică și colosală fortificație, aparține uniu sistem arhaic, de apărare, a carei destinație primitivă a fost de a proteja locuitorii de apus ai Olteniei, contra invaziilor inamice din părțile de jos ale Istrului (Dunării).

Cezar Boliac scria că nu a întâlnit nici o cetate dacică, cu așa întindere, și o asemenea înălțime! Acest distins arheolog, ne spune că piatra este ruptă din munții vecini și aruncată pe acest pisc cu o forță de titan apoi asezată prin îngrămădire și încleștată cu ciment.

Aici, ne mai spun legendele, a fost în vechime teatrul unor mari acțiuni de război cu un popor din  părțile de miază-zi. Aici, se mai văd și astăzi, între satul Balotești și satul Scânteiești – bolovani enormi a unei întinse necropole  numite din popor ,,Mormintele Jidovilor” sau uriașilor.

 Marele istoric Nicolae Densușianu, ne prezintă în lucrarea sa ,,Dacia preistorică”, ca această regiune -peștera Curecea, se afla între satul Balotești și satul Izvorul Bârzii, nu departe de muntele Grădeț.  În fața acestui plai, se găsește o peștera cu tradiție populară din vechime și anume că, în această peștera de la Curecea, a fost un Jidov  sau uriaș închis acolo.

Eu, născându-mă prin acele locuri, precizez ca peștera Curecea se afla în comuna Balta -Mehedinti. Alături de Sfodea si Balta, peștera Curecea formeaza tripticul speologic de pe raza comunei Balta, în centrul Podișului Mehedinți. Cavitatea e săpată în Dealul Curecea, în locul numit „La Morminți” la o altitudine de 540 m pentru deschiderea aval și 585 m pentru intrarea amonte.

Putem astfel să afirmăm, după tradiții și legendele românilor, și dupa identitatea numirilor topografice, primul mare razboi dintre Joe si Typhon, sau așa numita luptă de la muntele Casiu, s-a petrecut în Oltenia de apus, în sânul munților ce purtau în vechime numele de Casiu, în apropiere de peștera de la Curecea.

Prima lupta a lui Typhon (Ariman|), cu Joe (Osiris), după cum relatează autorul Apollodor, s-a întâmplat în muntele Casiu.

Osiris

De asta dată, succesul armelor a fost de partea lui Typhon, în care titanul rege de la Istru, prinse pe adeversarul său Joe, și-l închise în peștera Coryciu (Curecea).

Acest munte Casiu, care devenise atât de celebru, în războiul lui Joe cu Typhon, a avut un rol istoric și în primul razboi al lui Traian cu Dacii.

Traian, ne spune Suida, a dedicat lui Joe (Osiris), niște ofrande statuete din argint, și un corn  de bou enorm din aur, drept daruri  odată cu învingerea Geților semizei.

Însă Joe (Osiris), după cum ne spune Apollodor, scapă repede din peștera Coryciu (Curecea), și războiul gigantic dintre cele doua coaliții de rase, ale sudului și nordului, începe din nou. De astă dată, luptele se dau cu o extremă înverșunare, lânga muntele Hem (munții Cernei).

În al doilea război, Typhon se reazemă și se apăra, cu o extrema energie pe părțile tari ale munților Cernei (Hem).

În fine, Typhon este învins de puterile aliate ale egiptenilor, grecilor arabilor și indienilor, fiind silit să se retragă spre Italia, ultima țară unde-și caută refugiul triburile pelasgice, de lângă Marea Neagră și Marea Egee.

Cu înfrangerea lui Typhon, se stabilesc supremația și influența religioasă egipteană, la Dunărea de Jos, în Sciția și în părtile centrale ale Europei, iar legendele Osirice, formate de teologia egipteană, ne înfățișeaza pe eroul învins ca părintele întunericului, ca tipul și încorporarea tuturor relelor morale și fizice, ca un balaure demon, inamic al zeilor și oamenilor.

Lăsând la o parte învelișul mitic, în care a fost îmbrăcat acest important eveniment preistoric, al timpurilor ante -troiene, se poate rezuma fondul istoric al acestor tradiții.

Într-o antichitate preistorică, o foarte depărtată epocă care coincide cu dezmembrarea celui mai mare imperiu PELASG, doi regi puternici, ambii fii lui Saturn, născuți din două mame diferite, după patrie, după nație și educatie, unul dominând la Sud, cu sediul în Egypt, altul dominând la Nord, cu centrul de putere în Dacia, se lupta pentru dominarea lumii  vechi preistorice.

Imperiul lui Tiphon, era de o imensă vastitate, puterea să se întindea după cum scrie Apollodor, de la apus până la răsărit și acest legendar monarh al preistoriei, voia să domnească nu numai peste oameni, dar și peste CER. El aspira la onoruri divine, întocmai cum le avusese Uranus, moșul său și Saturn, tatăl său.

   Autor: Dr. Ing. Grigore Sebeș

( sursa: Nicolae Densușianu -Dacia Preistorică)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s