File de istorie. Pr. Ștefan Ionescu ( Cazacu)-erou din Primul Război Mondial

Preotul Ștefan Ionescu s-a născut la 8 februarie 1859 în cătunul Buta, comuna Serbanesti, judetul Olt. A fost confesorul ( preot duhovnic) al Regimentul 3 Olt. Deși avea 57 de ani la izbucnirea războiului a însoțit regimentul atât în luptele din 1916 cât și la ce din 1917.
În prima parte a războiului a săvârșit adevărate fapte de vitejie. A salvat Drapelul de luptă al regimentului. Pierderea sau capturarea drapelului era cea mai mare rușine care atrăgea desființarea unității militare. Acest eveniment a fost descris de preot în raportul trimis ” P. S.

Parintelui Protoereu al preoților pe armată: pe când eram lângă Drapel în ploaia de gloanțe și ghiulele, pe ziua de trei septembrie 1916 și căzând un obuz … de la inamic, făcând explozie foarte mare pe sergentul port-drapel Mihăilescu Constantin, l-au amestecat cu pământul ingropandu-l, iar pe plutonierul Lamboiu Radu l-au vanturat… si cazandu-i Drapelul din mână, eu imediat l-am luat și am fugit cu el din acest atac crancen, fugind până la satul Cochirleni, ca 6 – 7 km în Dobrogea unde l-am scapat”.


Între 3- 5 septembrie 1916 Reg. 3 Olt care se găsea în Dobrogea a luat parte la luptele sângeroase de la Ghiol Basa. Plutonierul Lamboiu Radu a făcut parte din Statul Major al Reg. 3 Olt. Numele său este înscris pe Monumentul Eroilor din Deleni, com Teslui, poziția a -2 – a cu gradul de sergent- major.
Ulterior preotului i s-a încredințat și Drapelul de luptă al Regimentului 66. Odiseea salvării acestor drapele s-a încheiat cu succes in ziua de 29 noiembrie, când au fost predate comandamentele acestor regimente.
Preotul Ștefan Ionescu a însoțit regimentul în perioada refacerii din Moldova. A suferit alături de soldați greutățile războiului: hrană insuficientă, zăpadă mare, geruri puternice la care s-au adăugat holera, tifosul, păduchii. A acordat asistenta religioasă în condiții foarte grele decedatilor. În februarie- martie 1917 mortalitate a luat proporții, mureau zilnic între 80 – 100 soldați. Pierderile au fost asa de mari deoarece soldații Reg. 3 Olt transportau decedații Reg. 19 Infanterie Caracal. Aceștia erau uneori dezbracati, iar hainele erau luate de cei de la 3 Olt care deveneau astfel victime sigure. Acești soldați erau inhumati la Barnova.
În noaptea de 18 / 19 noiembrie 1917 preotul a fost rănit de o schija de obuz în satul Manostioara. A încetat din viață la 1 ianuarie 1918. Generalul I. Vlădescu, comandantul Diviziei a -2 -a , l-a elogiat astfel: ” A murit însă frumos, căci….. a murit de aceeași moarte de care mor eroii… Moartea sa m-a îndurerat adânc și adânc trebuie să rămână în sufletele tuturor din Reg. 3 Olt. Aduceti-vă aminte de el cu toată evlavia, iar când va inchinati, rugati-va lui Dumnezeu pentru el”.
În ziua când a plecat la cer a fost avansat la gradul de căpitan asimilat.
Slujba de înmormântare a fost oficiată de preotul Dumitru Brumusescu, confesorul Reg. 43 / 59 Infanterie, prilej cu care a spus: ” Numele tău va fi scris cu litere de aur în istoria țării și pe pereții bisericii Domnului, căruia i-ai servit 40 de ani în satul tău, iar enoriașii tăi vor avea adânc săpat în inima lor, numele tău sfânt și Erou. Iar mormântul tău vă fi pururea acoperit cu flori și vizitat de fiii României Mari servindu-le că o icoană vie a Eroismului Românesc. Amin! Pufesti 1918, ianuarie 3.”
Despre viața preotului Ștefan Ionescu a lăsat informații și fiul său Nicolae Cazacu. Va urma.

Prof. Doina Leulescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s