
–––––––––-
Într-un colț de rai la țară,
Lângă casa cu cerdac,
A-nflorit în primăvară,
Un pui mic de liliac.
Cu parfumul panaceu,
De zefir împrăștiat,
Se tot legăna mereu,
Puiul mic de liliac.
Florea care-abia o tine,
Ramura i-a-ncovoiat,
E plapândă și subțire,
Bietul pui de liliac….

În mireasma florii sale,
Amintirile plutesc,
Misterul iubirii care,
O uitase-si înfloresc.
Amintirile-s șuvoi,
În parfumu-i delicat,
Este-ntoarcerea-napoi,
A iubirii ce-a plecat.
E atracția iubirii,
Îngropată în uitare,
Și simbolul fericirii,
Pe a timpului cărare.

Autor Ion Anuța