Mehedinți. Hercules a ucis Hydra la Valea Roșie, de   lângă satul Șvinița

 Despre Hercule, semizeul din mitologia greacă, care a trăit pe malurile Dunării, se spune a ucis Hydra, cea cu șapte capete chiar în Valea Roșie, ce se afla în munții de la Șvinița, după ce s-a îmbăiat în apele miraculoase de la Băile Herculane.

Drumul pe apa Dunării, de la Orșova în sus, l-am făcut în urmă cu mai mulți ani,  cu un vas de croazieră, cu ocazia marcării unui eveniment profesional. Priveliștea superbă se îmbină cu poveștile localnicilor care indică, acolo, într-o localitate de pe malul apei – Șvinița – locul în care ar fi trăit, odinioară, Hercule, semizeul din mitologia greacă.

În viziunea unora, el ar fi ajuns pe meleagurile noastre în căutarea Hydrei, șarpele monstruos din Lerna. În timp ce o urmărea, semizeul ar fi căpătat puteri, asta după ce s-a îmbăiat în apele termale de pe Valea Cernei, acolo unde se află, acum, celebrele băi. Hercule ar fi ajuns-o din urmă pe Hydra în locul numit Valea Roșie, de lângă satul Șvinița. Acolo i-ar fi tăiat ultimul dintre cele opt capete. Din trupul său, spun legendele, s-a scurs atât de mult sânge încât pământul s-a înroşit şi a rămas așa până în zilele noastre. Valea în care a murit Hydra a primit numele de Valea Roșie.

Alții spun că Hercule era, de fapt, Iorgu Iorgovan, vestit voinic de prin acele locuri și care a ucis un balaur cu trei capete. În mai toate versiunile legendelor, Iorgovan și Hercule urmează același traseu în căutarea monstrului.

Musca ucigașă din capul balaurului

Într-una din relatări, savantul venețian Francesco Griselini scria, în anul 1780, că însuși Sfântul Gheorghe ar fi cel care a omorât balaurul infernal și i-ar fi ascuns capul într-o peșteră numită azi Gaura cu Muscă.  Bunica mea, îmi spunea că de atunci, din peşteră ieșeau, din când în când, roiuri de muște foarte mari care ar proveni tocmai din căpățâna monstrului.

Până la construirea Porților de Fier, care a condus la creșterea nivelului apei și la inundarea locurilor în care sălășluiau, aceste insecte erau extrem de dăunătoare și au produs multe pagube localnicilor din zona sudică a Mehedințiului. Ele atacau în număr foarte mare animalele domestice precum boi, vaci, oi, capre, cai şi porci și le provocau dureri cumplite. Unele aniumale mureau imediat ori la 3-4 ore după aceea sau cel mai târziu în cursul nopţii următoare.

Povestea prezenței lui Hercule pe meleagurile noastre, mi-a fost spusă de bunica mea, pe când eram copil, însă mai toți bâtrânii din zona satul meu, Răscolești, din Izvoru Bârzii știu despre faptele de vitejie ale acestui mare semizeu. Tot ei spuneau că Hercule și Iorgovan sunt unul și același și, mai ales,  că a trăit în Șvinița, unde au fost descoperite vestigii ale uneia dintre cele mai vechi civilizații din lume. Așa s-a stabilit că locuitorii acelei zonei Trescovăț își poziționau colibele,  în funcție de cum cădea lumina, la răsăritul soarelui, pentru a ști ce perioadă a anului este, ca un veritabil calendar. De exemplu, când urmează culesul, când se apropie sezonul rece și trebuie să adune lemne etc.   Șvinița-Țara smochinilor și a climei Mediteraneene

Fiind o civilizație evoluată pentru acele vremuri, istoricii spun că populația care a intrat în contact cu ei îi considera niște semizei. Comuna Șvinița este asemănată cu însorita Grecie sau cu Sicilia deoarece este unul dintre puținele locuri din România în care cresc smochinii, fiind o climă Mediteraneeană. Anual, acolo are loc „Festivalul Smochinului”. Din monografia comunei aflăm că localnicii fac dulceață, gem și țuică din smochine, pe care o vând cu această ocazie. În localitatea mehedințeană cresc peste 5.000 de smochini.

 Nu am fost niciodată aici, dar ne propunem ca în această vară să mergem la Șvinița și să facem un reportaj cu oamenii din zonă, despre toate aceste legende interesante, despre înainașii noștri, ai Daciei preistorice.

Cea mai înaltă sculptură din Europa – Decebal fără barbă

Ca să ajungi în Șvinița, pe calea apei, barca te poartă, în amonte, de la Cazanele Mici, pe lângă maiestoasa statuie a lui Decebal, străjuind malul stâng al Dunării, aflată la capătul Golfului Mraconia. Sculptura în stâncă e situată la 967 de kilometri de vărsarea Dunării în Marea Neagră. Este cea mai înaltă sculptură în piatră din Europa. Cel care a promovat și finanțat ideea acestei lucrări – efectuate în perioada 1994 – 2004 – a fost omul de afaceri și istoricul protocronist Iosif Constantin Drăgan, care a trăit și a murit în Italia. Lucrarea nu a fost terminată. Lui Decebal îi lipsește barba și pometele drept. Pe Dunăre, în sus, în spatele stâncii se află o peșteră, despre care bunicii mei spuneau că a fost ascunsă o comoară a dacilor.

Tot acolo se află Mănăstirea Mraconia, un edificiu construit chiar pe scheletul fostei clădiri a Balonului de semnalizare din Cazanele Mici și știu că  un astfel de balon mai există pe malul sârbesc. Pe vremuri, funcționau ca niște semafoare. Apa era mai scăzută, înainte de construirea Porților de Fier și, ca să nu se ciocnească, când balonul era ridicat, puteau să treacă navele.

Vechea mănăstire, denumită Mraconia, se află, acum, pe fundul apei, atestată documentar de la 1453. Lăcașul de cult a fost distrus în timpul războiului ruso-austro-turc (1787-1792), fiind refăcut la începutul anilor ’90, chiar pe „buza” Dunării și iar demolat, în 1968, odată cu construirea hidrocentralei. Numele provine de la pârâul Mracuna, care înseamnă în limba sârnă, ,,apă întunecată”..

Tot pe malul stâng al Dunării se află Peștera Ponicova, în care se poate intra cu barca. Apoi, pe jos, se merge cale de 5-6 kilometri până se iese la un drum județean.Peștera străbate muntele. Se poate ajunge de la intrarea dinspre Dunăre până la cealaltă ieșire, cale de circa două ore. Pe aceeași parte se află și Peștera Veterany, o uriașă scobitură în stâncă din masivul Ciucarul Mare, situată la circa cinci metri deasupra nivelului apei. Este cunoscută din timpuri stravechi și a fost punct strategic pentru daci, romani, austrieci și turci, deoarece putea adăposti mulți soldați. Numele peșterii provine de la generalul austriac Veterany, care a fortificat peștera și a facut un zid până la marginea apei, păzit de ostași. Urmele fortificațiilor, rezervorul de apă și numeroase inscripții pot fi văzute, și astăzi, în interior. Deasupra intrării, în partea dreaptă, este o gaură naturală pe unde pătrunde lumina în interior. Datorită interesului militar, Veterany a fost prima peșteră cartată din Europa.

 Autor Dr. Ing. Grigore Sebeș

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s