File de istorie. Viața grea a Paunei Lesnescu

 File de istorie. Viața grea a Paunei Lesnescu

Nicolae Lesnescu

Păuna Lesnescu –una din cele 5.963 de văduve ale Războiului de Întregire Naţională.
Sub numele de Războiul de Întregire Naţională este cunoscută participarea României la Primul Război Mandial. Din fostul judeţ Olt la acest război au fost mobilizaţi 30.000 de bărbaţi. Pierderile umane oltene au fost de 6.836 de eroi. Printre aceştia s-a aflat şi soldatul Nicolae Lesnescu ( 1873 – 1916-1919 ) din comuna Potcoava ( azi oraş ) judeţul Olt. În ce regiment a fost repartizat Nicolae Lesnescu nu am reuşit să aflăm.

Având în vedere vârsta înaintată ( 43 de ani ) când a fost mobilizat cred că a făcut parte din Regimentul 43 Infanterie, rezerva Regimentului 3 Olt. Nu am reuşit să aflăm nici unde a luptat. Regimentul 43 Infanterie a avut cele mai mari pierderi pe valea Jiului, la Oboroca în 1916.
Nicolae a lăsat acasă o soţie, Păuna ( 1880 – 1945 ) şi patru copii şi al cincilea fiind pe drum.
Ştiri oficiale despre Nicolae a primit Păuna în 1922, când Prefectura Judeţului Olt i-a trimis o diplomă pe care era scris „ Mort pentru România. În amintirea eroului soldat Lesnescu Nicolae dispărut în timpul Războiului pentru întregirea neamului Românesc. PATRIA RECUNOSCĂTOARE”.
Într-adevăr, patria a fost recunoscătoare deoarece Păuna a fost împropierită cu pământ şi a primit o „ Carte de identitate” seria Nc. Nr. 11. 979 emisă la 1 februarie 1924 în baza căreia avea dreptul de a călători nelimitat pe C.F.R. Cl. 3 cu reducere de 75%. Cât s-a folosit Păuna de aceste beneficii nu ştim, dar am aflat că Păuna cât şi urmaşii săi au păstrat aceste documente ca pe o comoară de mare preţ. Diploma a fost înrămată şi păstrată ca o icoană. După moartea Păunei diploma s-a aflat în proprietatea Radei ( fiica eroului, până în 1993) apoi în cea a Foricăi Matei, fiica Radei.

Viaţa Păunei a fost un adevărat calvar. Nu s-a mai căsătorit. Era aproape imposibil să se găsească cineva care să se căsătorească cu o femeie cu cinci copii. Atât de greu i-a fost încât deseori le spunea copiilor: „ sunteţi cinci, mergeţi în cinci colţuri ale ţării şi să aud de bine de voi”. Necazurile şi greutăţile au determinat-o pe Păuna să-şi jelească soarta crudă. Copiii satului nu înţelegeau durerea Păunei. Într-o zi o fetiţă ( Emilia Bădoi ) a auzit-o şi neînţelegând nimic i-a spus mamei ( Ilinca Bădoi ): „ ţaţa Păuna cântă, dar eu nu înţeleg nimic”. Ilinca s-a dus la colţul casei şi a ascultat, apoi i-a spus fetiţei: „ mamă, nu cântă, se jeleşte”.
Împreună cu cei cinci copii, Păuna a trăit într-o casă cu două camere. În prima numită „ la foc” se aflau plita, raftul cu vase, o masă cu trei picioare şi şase scaune mici. A doua „ odaia” , camera de dormit era dotată cu două paturi cu saltele umplute cu paie, şase căpătâie ( umplute tot cu paie ) şi o masă mare.
Cei cinci copii au fost: Marin ( 1902 – 1977 ) trecut în certificatul de naştere cu numele mamei, Leaţă, a rămas în casă. Era frizerul satului. În 1964, fiind trecut de 60 de ani şi nefiind căsătorit a venit la sora de la Slatina, Rada ( 1910 – 1993 ). Casa a fost vândută si ulterior demolată. Celălalt băiat, al cărui nume nu am reuşit să-l aflăm, a murit în urma unui tragic accident în timpul serviciului militar la Constanţa. Niculina ( 1912 – 2004 ) a trăit la Bălţaţi –Mărgineni, Olt, iar ultima Ioana, s-a stabilit la Roşiori de Vede.
Moartea Păunei a fost tragică ca şi viaţa ei. Era în primăvara lui 1945. În faţa casei era o poiană unde jucau hora feciorii şi fetele satului. Din poiană sătenii o vedeau pe Păuna stând pe pragul uşii. Ei îşi ziceau: „ se încălzeşte Păuna la soare”. Seara când au venit acasă copii au găsit-o moartă. Probabil făcuse un accident vascular. În cădere se lovise atât de rău că la cap, încât muchia pragului uşii zdrobise oasele capului.


Numele eroului Nicolae Lesnescu este trecut pe Monumentul eroilor din Potcoava ridicat în 1921. Pietrarul Giovani Bianchi din Slatina care a realizat monumentul l-a trecut pe erou cu numele de Leznescu.
Viaţa grea a Păunei nu a fost singulară. Alte câteva mii de văduve din judeţ au avut o soartă asemănătoare.
Se cuvine să ne aplecăm asupra acestor eroine, să le apreciem sacrificiul făcut, să povestim nepoţilor ce vremuri au fost, să le păstrăm cuvenita amintire.
Doresc să mulţumesc doamnelor Emilia Rădulescu ( fostă Bădoi ), vecina familiei Lesnescu azi în vârstă de 87 de ani, Minodorei Liciu, strănepoata eroului care mi-a pus la dispoziţie documentele.
A consemnat Doina Leulescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s