Editorial. Planeta în alertă

 Editorial. Planeta în alertă

 Istoria omenirii este îndrumătorul vieții și pare să se miște permanent în fața ochilor unor figuri pline de energie, suflet puternic și atitudini încântătoare, sub priviri care exprima uneori un pesimism intens ce reflectă îngrijorare și nesiguranța în fața unei epoci de schimbări dramatice.

 După un secol sângeros cu doua războaie mondiale si o pandemie devastatoare, care au secerat sute de milioane de vieți, lumea continua sa se confrunte acum cu un șir interminabil de crize: criza militara si religioasa, criza morala si de încredere. Cu alte cuvinte, totul pare desprins dintr-un scenariu apocaliptic.

Cat de încrâncenată și tirană este prejudecata contra susținerii intereselor dreptății curate! Ori de cate ori s-a pus în mișcare acțiuni pentru schimbare reala in numele ideilor nobile ale celor care au visat la o lume mai buna, toate au sfârșit în eșec, în răspărul politic și spiritual al omului absurd. Oare “adevărul și dreptatea” depind de aprobarea unui popor, a oamenilor? În acest sens, cel mai concludent moment din istoria lumii este eșecul Mântuitorului Hristos, creatorul unei noi religii, o religie a iubirii si a climatului magic. Iisus a fost prezentat judecătorilor ca vătămător pentru societate fiind considerat un conspirator prejudicios, care agita mesele împotriva stăpânirii.

Pe lângă codexul Evangheliilor și Istoria Religiilor scrisa de M. Eliade, se găsesc unele documente deosebite despre felul cum a fost privit de către cei care stăpâneau popoarele pe vremea aceea. În aceste documente se arata faptul că din interese politice meschine, a fost osândit la moarte “cel nevinovat, Iisus”, fiind eliberat la Paște, în mod ostentativ, Baraba, unul dintre criminalii cei mai ordinari și mai odioși ai timpului.

Totala nedreptate fatală a judecătorilor, constituie un avertisment înfricoșător pentru toți judecătorii timpurilor noastre, de a nu repeta nedreptăți, daca s-ar da sentințe injuste împotriva celor ce nu au alta vina, decât susținerea principiilor pe care le-a trăit și le-a lăsat Iisus. Pentru că există în noi ideea persistentei trecutului, trebuie sa reținem faptul că “adevăratele paradisuri sunt paradisuri pierdute”.

Din păcate realitatea confirma că trecutul se repetă, lumea nu învață din eșecuri și greșeli deși rațiunea și inima ne arată că exista producere, reproducere și dispariție și asta ne obligă să ținem seama de repetarea existenței noastre în urmași.

 În acest sens vine și înțeleptul Solomon, în vechiul testament și recomandă, cunoscând câtă nebunie este în inima omului, răbdare și nădejde, căci un câine viu, face mai mult decât un leu mort. Ce este a mai fost, căci Dumnezeu aduce iarăși înapoi ce a trecut. Principiul iubirii adus de Iisus pentru reformarea umanității confirma faptul ca El a fost și este în veci cel mai mare geniu care a existat vreodată, căci sistemul care guvernează lumea nu se poate descoperi decât o singura data. Prin urmare, speranța și nădejdea sunt in Hristos, Fiul si Dumnezeu-tatăl, nu pierdem nimic daca credem, iar câștigul este infinit, spunea Pascal.

Gheorghe Duduială

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s