Mehedinți. Mânăstirea Strehaia și tumultoasa sa istorie
Puțini știu că localitatea Strehaia din județul Mehedinți are una dintre cele mai vechi așezăminte monahale din zona Olteniei, construită și reconstruită, de-a lungul vremii de mai mulți domnitori români. Mânăstirea Strehaia-căci despre ea este vorba- cu hramul Sfânta Treime, se află pe lista monumentelor istorice din Mehedinți, fiind cel mai important obiectiv turistic din zonă. Date istorice și arheologice dovedesc existența unei curți boierești în acest loc începând cu secolul 14. Izvoarele istorice medievale relevă importanța curții de la Strehaia ca reședință de origine a boierilor Craiovești, una dintre cele mai însemnate familii nobiliare din Țara Românească. Din timp în timp, curtea a fost centrul băniei de Severin, de Strehaia și de Mehedinți și chiar reședință domnească temporară, în timpul domniei lui Radu Mihnea.
Tot aici, în incinta curții boierești, a funcționat între anii 1474-1504 mitropolia de Severin a Țării Românești.
Ctitorie a Domnitorului Matei Basarab, Mânăstirea Strehaia, din localitatea cu același nume, din județul Mehedinți are o poveste foarte interesantă, privind istoria, construcția și amplasarea sa. Se spune că, mai întâi Domnitorul Mihai Viteazul ar fi construit-o, după ca ar fi câștigat o luptă cu turcii, într-o singura noapte, însă nu ar fi apreciat corect poziția sa astfel că altarul este orientat către sud. O altă variantă spune că poziţia a fost strategic aleasă pentru a-i păcăli pe năvălitori, care se orientau, de obicei, după amplasarea spre est a altarelor bisericilor creştine.
Într-o pisanie aflată pe zidul din cerdacul chiliilor, se arată că pe la 1370, înainte de întemeierea Episcopiei de la Râmnic, la Severin a fost înființată Mitropolia a doua a Țării Românești, de către domnitorul Vlaicu Voda, iar în perioada, 1474-1504 si-a avut reședința și la Strehaia.
Mai târziu, Domnitorul Matei Basarab a reclădit-o pe la 1645, păstrând aceiași poziție, potrivit pisaniei originale a bisericii. „Aceasta sfântă biserică, cu voia și ajutorul lui Dumnezeu, ziditu-s-au din temei cu pofta si cheltuiala prea luminatului si milostivului domn Io Matei Basarab, voievod a toată Țara Românească, împreuna cu doamna sa, gospoda Ileana, întru preaînălțatul și de tot închinatul nume al Preasfintei și de viață Făcătoare Troițe, întru al XIII-lea an de domnie a lor, veleatul Bastia Mira 7153 ispenia 1645.”
În anul 1693, Sfântul voievod Constantin Brâncoveanu, repară biserica cea mare a mânăstirii și îi adaugă un pridvor. De asemenea, tot el așază ușa de intrare în biserică, ușă care s-a păstrat până în zilele noastre. În anul 1826, în urma unor reparații majore în incinta mânăstirii, biserica este zugrăvită în frescă, de Barbu Zugravul iar reparațiile au fost efectuate pe cheltuiala starețului mânăstirii, protosinghelul Axinte. Totodată au fost reparate zidul împrejmuitor, acesta fiind înălțat și mai mult, iar fântâna din curte a fost acoperită cu un foișor.
Mânăstirea a fost înzestrată de domnitor cu mai multe sate și moșii și, potrivit unui hrisov emis pe 6 martie 1653 se arată că Mânăstirea Strehaia deținea jumătate din vama târgului Strehaia, astfel că localitatea s-a dezvoltat în jurul așezământului monahal. Din alte hrisoave domnești emise în perioada anilor 1808-1819, se mai arată că veniturile mânăstirii erau dăruite Orfelinatului din București, pentru creșterea și educarea copiilor orfani din toata țara.
În anul 1863, odată cu secularizarea averilor mânăstirești, Mânăstire Strehaia a fost desființată, iar biserica acesteia a fost folosită pe post de biserică parohială, până în anul 1958. Mai târziu, între anii 1962-1969, Direcția Monumentelor Istorice București, a renovat complet mânăstirea. În perioada 1673-1689, în incinta Mânăstirii Strehaia a functionat sediul Episcopiei de Strehaia, episcop fiind Daniel.
Înconjurată de zidurile groase Mânăstirea Strehaia, i-au servit lui Tudor Vladimirescu drept cetate, împotriva năvălitorilor tuci. Aici și-a drept sediu local, astfel că în curtea mânăstirii, au fost postați mai bine de două sute de panduri, având sarcina de a apăra cetatea Craiovei.
Prin anul 1826 s-au făcut din nou lucrări de restaurare, finanţate de domnitorul Grigore Dimitrie Ghica, ocazie cu care s-au refăcut în întregime picturile interioare, zidurile şi anexele.
În timpul revoluției de la 1848, arendaşul moşiei mănăstirii a donat venitul pe un an pentru a sprijini revoluția.
Mănăstirea Strehaia a fost desființată în urma Legii de Secularizare a averilor mănăstirești din 1863. A funcţionat ca biserică până în 1958 când Strehaia a dobândit una nouă.
Povestea Mânăstirii Strehaia a continuat și după 1989 când au fost aduși călugări la propunerea Arhiepiscopiei Craiovei, aceasta reluându-și viața monahală după o întrerupere de 127 de ani .
În 2007 şi-a schimbat destinaţia, din aşezare pentru călugări, într-una de maici, așa cum o găsim și în prezent.
Georgiana Sebeș
SEMNALUL ORA-S 
1 comentariu