Vâlcea. De ce ar trebui să vizitați Stațiune Ocnele Mari


Oraşul Ocnele Mari este situat În partea central-estică a judeţului Vâlcea, respectiv în partea central-sudică a României, în zona Subcarpaţilor, de-a lungul văii Pârâului Sărat.

Localitatea se află la 8 km de resedinţa judeţului, municipiul Râmnicu-Vâlcea, unde se poate ajunge folosind DJ 67.
Cunoscut ca oraş încă din secolele trecute şi redeclarat oraş din anul 1960, după ce în anul 1948 fusese transformat în comuna, Ocnele Mari are în componenţa sa opt localitaţi , dispuse de-a lungul Pârâului Sărat, de la Vest la Est.

Localitatea se află într-o zonă depresionară, într-un cadru natural deosebit de pitoresc, la o altitudine de circa 320m. Este înconjurată de siruri neîntrerupte de dealuri împădurite, care se deschid ca o potcoavă numai în partea de sud-est.
Clima este blândă, fără schimbări bruşte de temperatura, zona fiind apreciată pentru factorii naturali de cură, care au influentat favorabil dezvoltarea turismului balneo-climateric.

Pe lângă apele curgătoare, se găsesc şi lacuri cu apă dulce, dar şi lacuri cu apă sărată care au luat naştere în fostele saline.
Lacul Doamnei cu apă dulce de pe dealul Gura Suhaşului este amintit în documentele istorice încă din anul 1497.
De asemenea, ca urmare a constituţiei litologice agenţii modelatori au creat o serie de forme de microrelief, dintre care cea mai spectaculoasă este formaţiunea geologică din tuf cretacic cunoscută sub denumirea de “Evantai”.
După cum se ştie, cea mai importantă dintre resursele naturale din această zonă este sarea; aici se afla un masiv de sare, cu o lungime de 6 km, o latime de 1,5 km şi o grosime de 400-500m.

Caracteristicile naturale ale zonei, precum şi existenţa bogaţiilor solului şi subsolului, îndeosebi imensele zăcăminte de sare, au creat condiţii proprice pentru naşterea şi dezvoltarea unei colectivitaţi locale bine definite, care de-a lungul timpului şi-a păstrat identitatea, dar care a asimilat şi influenţe exterioare, prin dezvoltarea socio-economică a zonei.

Exploatarea sării din cele mai vechi timpuri (secolul I î.e.n.) a permis dezvoltarea comunităţilor omeneşti încă din neoliticul final, fapt probat de numeroasele descoperiri arheologice din aceasta zonă, şi care confirmă istoria milenară a locurilor. De altfel, întreaga localitate Ocnele Mari este astazi o sumă de şapte situri arheologice în care se găsesc conservate informaţii valoroase privind strămoşii şi procesul de formarea poporului roman.
Vechimea aşezării este dovedită de vestigii istorice şi arheologice din epoca bronzului, dacică sau feudală , pe teritoriul oraşului aflându-se complexul arheologic Ocniţa – Cosota, identificat cu cetatea dacică Buridava, reşedinţă a triburilor dacice la începutul secolului II î.e.n., fiind un important centru militar, politic şi economic şi comercial. După cucerirea Daciei, romanii au transportat sarea exploatata de aici în toate părţile imperiului.

În evul mediu, informaţiile despre viaţa economică a localitaţii se înmulţesc, apărând şi primele dovezi scrise.
Astfel, o primă menţiune documentară a minelor de sare de aici datează din 13 martie 1373, când comitele de Timiş primea poruncă să oprească la Orşova importul sării din Muntenia scoasă de la Ocnele Mari (Scrisoarea către comitele de Timiş), iar în anul 1402 se face prima atestare a denumirii localitaţii. În secolele următoare este des menţionat sub denumiri ca Târgul de la Ocna, Ocna cea Mare, Ocnele de la Râmnic.

 Mulțumesc CIT Ocnele Mari!

Georgiana Leulescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s