Olt. Ion Căpraru, un primar demn de numele localității pe care o conduce

*** Olt. Ion Căpraru, un primar demn de numele localității pe care o conduce***

Foarte multe localități din județul Olt ar putea fi destinații turistice fără echivoc, dacă s-ar pune mai mult accent pe promovarea valorilor arheologice, culturale sau peisagistice.  Printre aceste frumoase localități se află și comuna Ipotești condusă din 2000 de către Ion Căpraru, un primar harnic, cu viziune spre o dezvoltare necesară unei bune coabitări a consătenilor săi. Astfel că aici găsim alimentare cu apă, canalizare, drumuri asfaltate, școli și grădinițe reabilitate, un teren de minifotbal și nocturnă, stație de epurarea apelor uzate. În general domnește o atmosferă de liniște și dezvoltare continuă ceea ce a determinat pe mulți dintre locuitori să își construiască case frumoase, afaceri de succes și mai ales, familii frumoase.

 De remarcat este faptul că în această localitate există o rezervație  de păsări pe lacul de acumulare, unde cormorani sau lebede grațioase, dar și alte câteva sute de specii de păsări sunt declarate  specii rare, protejate de natura, iar pe o suprafața de peste 53.000 de hectare este declarată arie naturală protejată. La Ipotești, au fost inventariate peste 200 de specii de păsări, aria făcând parte din Situl Natura 2000.

 Scurt istoric al localității

Comuna Ipotești din Olt, nu este atât de cunoscută ca Ipoteștii lui Eminescu din Botoșani, însă istoria sa milenară este foarte impresionantă.

 Așezată pe malul stâng al Oltului, la câțiva km sud de Slatina, această localitate este cunoscută încă de la începuturile antropogenezei, descoperindu-se aici uneltele din piatră cioplită încadrate tipologic în cultura numită ,,de prund ”. Cercetările arheologice au mai descoperit aici unelte din stilex cioplit din perioada paleoliticului.

 De asemenea, istoricii mai arată că în neoliticul vechi, și pe teritoriul comunei Ipotești s-au stabilit triburile culturii Dudești, fapt demonstrat de urmele descoperite aici. În neoliticul mijlociu au locuit pe aceste meleaguri triburile culturii Vădastra care au venit în contact cu purtătorii culturii contemporane Boian, din Muntenia, ale căror așezări s-au descoperit și la Ipotești. Tot aici putem vorbi de descoperiri ale culturilor Sălcuța și Coțofeni. Se continua însă și practicarea culturii primitive a plantelor.

 În această epocă, societatea de pe teritoriul României cunoaște prim diviziune socială a muncii. Acum pătrund pe teritoriul țării noastre populații indo-europene care vor asimila triburile locale. În epoca bronzului, la Ipotești  au fost descoperite așezări sau necropole ale geților , ocazie cu care s-a stabilit că a fost și una dintre stațiunile eponime ale culturii Ipotești – Cândești, cultura materială a autohtonilor romanici din sec. VI -VII. La Ipotești exista una dintre cele mai cunoscute așezări getice din județul Olt.

După sec. X pana către jumătatea sec. XIV se desfășoară procesul de formare treptata a proprietății feudale asupra pământului. Satul Epotești (Ipotești) este menționat între satele și părțile de sate pe care le întărește domnitorul Radu Paisie la 15 iunie 1543 lui Detco, mare armaș. Aceasta este prima atestare documentara a localității Ipotești. Descoperirile monetare dovedesc faptul ca Râul Olt era un important drum comercial care unea Transilvania cu Sudul Dunării, anterior întemeierii Țării Românești. Exista dovezi clare ca populația din aceste locuri s-a folosit aceasta cale pentru activitatea comerciala. Locuitorii de aici au participat activ la toate frământările istorice.
Demn este reținut anul 1821 când oastea lui Tudor Vladimirescu îndreptându-se spre București, s-a oprit între 4 – 10 martie 1821 în Slatina, unde s-a făcut joncțiunea forțelor disponibile a celor 6000 de panduri cu cei 2000 de arnăuți călari. De la Slatina, oastea pandurilor conduși de Tudor Vladimirescu, urmând drumul Greci – Șerbănești, a pornit în marș spre București în dimineața zilei de 10 martie, după ce a lăsat la Ipotești un detașament întărit condus de revoluționarul N. Gigârtu, din Viișoara, cu misiunea de a apăra drumul Slatinei de eventualele atacuri din partea turcilor din raiaua Turnu. Evenimentele si frământările social-politice, care au dominat primele doua decenii ale secolului XX, au atras în vâltoarea lor și comuna noastră.

 Potrivit istoricilor, în timpul primului război mondial, comuna Ipotești, a fost  în raza de acțiune a Armatei I Române, care ocupa un front de 110 km, sprijinindu-se în Nord pe orașul Curtea de Argeș iar în Sud pe satul Ipotești.

În perioada interbelică in satul Ipotești aparținea de comuna Stejaru, fiind reședința acestei comune. Aici funcționa un mare târg de vite.

 Tot de atunci, sărbătoarea anuală a agricultorilor din Ipotești – ,,Drăgaica” – căpătase faimă națională. Aici se adunau locuitori din toate localitățile din jur, personalități ale județului. Aveau loc serbări câmpenești, întreceri la trânte, cățărări, călărie, alergare, iar negustorii expuneau și vindeau mărfuri alese.

 În perioada comunistă, satul Ipotești a aparținut fie de comuna Coteana, fie de comuna Milcov.

Trebuie să remarcăm faptul că ocupațiile, îndeletnicirile, obiceiurile, datinile, limba româna i-a unit întotdeauna pe cetățenii care trăiau si trăiesc pe teritoriul localității Ipotești, devenită în 2004, comună de sine stătătoare, desprinsă din comuna Milcov.

 Georgiana Leulescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s