Editorial. Trăsătura jucăușă în constiința românului!

Editorial. Trăsătura jucăușă în constiința românului!

Gheorghe Duduială

Rezultatul alegerilor locale din acest an, în Romania, mileniul trei, ne dezvaluie cazuri de deja-vu reținute în memoria alegerilor din cele trei decenii de democrație dambovițeană.

Cazuri precum cel al primarului mort reales și ceremonia în memoria lui de la miezul nopții în cimitirul din comuna Deveselu, primarul ales în sectorul 5, condamnat la 8 ani și 6 luni, în prima instanță, pentru fapte grave de corupție, cazul primarului trimis în judecată pentru relații sexuale cu minore, intretinute in biroul sau din institutia primăriei și cate alte cazuri de oameni condamnati alesi si realesi.

Toate acestea fac în aceste zile turul planetar si deliciul in presa straina. Iata, mai mult decat o fatada a naturii umane intalnita in fenomenul de deja vu din istoria recenta sau mai indepărtata, rezultat al incapacitatii obsesive de a răspunde in mod activ si adecvat la presiunile realitatiilor timpului in care trăim.

Aceste experiente demne de evul mediu readuc în actualitate insemnatatea comica din epoca sarbatorilor tinute in preajma Craciunului si Anului nou: sarbatoarea nebunilor, a magarilor, a prostilor care tinea de la Craciun pana la Boboteaza. Iezuitul Theophile Raimond, atesta ca în ziua de Sfântul Ștefan, se cânta un imn al măgarului care se mai numea și imnul nebunilor, iar în ziua de Sfântul Ion se cânta imnul boului. Ecleziaștii aleși în ziua de Crăciun îi reprezentau pe profetii Vechiului Testament care au prezis nașterea Lui Mesia.

Ceea ce a făcut să se dea numele de sărbătoare a măgarului este faptul ca acolo proorocul Balaam aparea călare pe o magarita, iar poemul lui Lactantiu și cartea profeților spun ca Iisus în iesle a fost recunoscut de catre bou și magar. Dupa pasajul profetului Isaia: “Boul își cunoaște stăpanul ai măgarul ieslea Domnului sau”, de aici se pare ca și-a luat sărbatoarea numele, sărbătoare care se termina cu mânarea unui măgar caruia i se cânta în cor: “He sire măgar, he, he!”. Astăzi interesul pentru astfel de evenimente greu de inteles, par asemănatoare cu scenele Biblice în care diavolul arunca praf în ochiul omului pentru ca să nu mai vadă în termenii inteligenței nici dreptatea, nici onoarea și nici bunul-simț.

Asta explica caracterul josnic al oamenilor în care putem citi o mulțime de vicii, între care și invidia. Campania pentru alegerile locale confirma faptul ca mulțimea se teme de inteligență, valoare și competența umană. Omul educat da mare bătaie de cap față de cel needucat și atunci, acesta din urmă cauta colacul de salvare în spiritul de turma.

Românii, în număr tot mai mare preferă să trăiască precum visătorii de vise pierduți, să umble cu burta plină și sufletul gol, dar încărcați de prostie. Și cum neamul prost se bagă-n față, prostia s-a cocoțat până-n vârful statului și mai sus…

Tanti Europa vrea ca țăranii să-și cumpere roșiile și soriciul de la hypermarketuri frantuzești și germane, ca de-aia avem UE.

Cântatul cocoșilor dimineata, latratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiță până de Ignat, corcodușele furate de la vecini și iazul cu sălcii si broaste sunt imagini pe care castrații de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înțelege și, prin urmare, le califică drept niște arhaisme barbare. Să dispară!

Din bețivii, leneșii și nebunii satului se trag ăștia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, că nu erau în stare să-l muncească. Nu știu ce înseamnă pământul, câtă liniște și câtă putere îți dă, ce povești îți spune și cât sens aduce fiecarei dimineți și fiecărei seri.

I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineața și plecau la câmp cu ciorba în sufertaș. Pe toți gângavii și pe toți puturoșii ăștia i-au facut comuniștii primari, secretari de partid, șefi de pușcării sau de cămine culturale. Pe toți ăștia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creștinește.

Credința, o mai poartă doar bătrânii și țaranii, căți mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbracat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume si pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirna si flori de camp. Pus bine, ca poate îl va mai purta cineva. Când or să moară oamenii ăștia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu.

Avem, în schimb, o variantă modernă de credință, cu fermoar și arici, prin care ți se văd și țâțele și portofelul burdușit. Se poartă la nunți, botezuri și înmormântări, la alegeri, la inundații, la sfințiri de sedii și aghesmuiri de masini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluției. Se accesorizează cu cruci făcute în graba și cu un “Tatăl nostru” spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze, domnu părinte, e urgent.

Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pamantul să facă ăștia depozite și vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulțesc, credinciosii se împuținează, sfinții de pe pereți se gândesc serios să aplice pentru viza de Canada .

Fetele noastre se prostitueaza până găsesc un italian bătrân și cu bani, cu care se mărită. Băieții nostri fură bancomate, joacă la pokere și beau de sting pentru că știu de la televizor ca fetele noastre vor bani, altfel se prostituează.

Parintii nostri pleaca sa culeaga capsuni si sa-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct și cancer pentru multinaționalele lor, conduse de securiștii noștri.

Gheorghe Duduială

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s