Mehedinți. Cetatea Grădețului între antichitate și Evul Mediu

Mehedinți. Cetatea Grădețului între antichitate și Evul Mediu

Cezar Bolliac

Citadela de pe Grădeț era situată pe o înălțime, pe partea stângă a văii râului Topolnița; de aici privirea bate în zare până la fluviul Dunărea, în care Topolnița se varsă, în aval de Drobeta – Turnu Severin.
Toponimul Drubeta (Drobeta) ne-a fost transmis de izvoarele istorice din epoca romană. În Tabula Peutingeriana (ed. Conrad Miller): Drubetis XXXVI („de la Drubeta, 36 000 de paşi” = 53,46 km, acest toponim apare la plural, Drubetae; forma Drubetis este un ablativ (plural), fiind preluat astfel de Ptolemeu (III, 8, 4: Δρουβητις), iar în epoca târzie de Geograful din Ravenna (IV, 14: Drubetis). Dar în Notitia Dignitatum (Or., XLII, 16 şi 24) apare în forma Drobeta. În inscripţiile locale apare fie Drobeta, fie Drubeta.
În privinţa toponimului Drubeta, s-au propus mai multe etimologii. După W. Tomasche şi V. Pârvan, acest toponim s-ar traduce prin „Despicata”, deoarece aici Dunărea se desparte, în faţa unei mici insule (Ostrovul Șimian).
O altă etimologie a propus Vl. Georgiev, care deriva acest toponim din indoeuropeanul *druw(o) – „lemn, copac”; el remarca astfel prezenţa în limba română (graiul oltean!) a cuvântului druete: „bucată de lemn”. Această etimologie a fost acceptată şi de C. Poghir. Forma traco-dacică se regăseşte în antroponimul Drubius atestat în Moesia Inferior; sufixul -eta se întâlneşte în unele toponime traco-dacice (vezi spre ex. Egeta transdanubiană).
Se consideră că toponimul Drobeta moşteneşte pe cel dacic, care ar fi fost la o oarecare depărtare de oraşul roman. Astfel, D. Berciu, care a explorat parțial o cetate cu val de pământ din satul natal Bobaița, considera că aici ar fi fost Drobeta dacică.
Noi am legat toponimul Drobeta de numele antic (neatestat însă de vreun izvor istoric) al râului care se varsă în Dunăre, în aval de municipiul Turnu Severin de azi: Topolniţa, care în antichitate poate să se fi numit Drubeta. Mai întâi, acesta (râul) va fi dat numele chiar aşezării de pe Grădeț. Dacă a fost fortificată, aceasta îşi va fi încetat existența în cursul secolului I p.Chr., asemeni altor davae dacice de la sud de Munții Carpați, nimicite de Imperiul Roman, care îşi fixa temeinic hotarul (limes) pe linia Dunării. Dar, după anexarea Daciei pe timpul împăratului Traian, toponimul a fost preluat de aşezarea (oraşul) care a luat naştere pe lângă podul construit peste Dunăre şi castrul roman: municipium Hadrianum Drobetensium, devenit mai apoi colonia Septimia Drobetensis.

Cetatea Grădețului

Dr. Ing. Grigore Sebeș

În lista monumentelor istorice din județul Mehedinți, elaborată de Ministerul Culturii în anul 2015, ruinele cetății de la Grădeț (sat Baloteşti, com. Izvoru Bârzii) apar la nr. 24, cod MH-I-s-B-10050, fiind datată în secolul al XIII-lea.
Prima semnalare a Cetății Grădeșului s-a făcut de Cezar Bolliac, neobositul arheolog, care a ajuns în aceste locuri în anul 1869. Întrebați despre denumirea locului, localnicii i-ar fi răspuns: „Zidina Dachilor”! Pentru arheologul amator Cezar Bolliac, aceasta era dovada că fortificația de la Grădeț era o cetate dacică.
La prima impresie, s-ar putea crede că toponimul Zidina a fost fabricat chiar de Bolliac. Evident, acesta derivă de la „zid”, cuvânt de origine slavă (зид; vezi şi зидар); dar în limba română, cuvântul ,,zidina” nu există (nici ca substantiv comun, nici ca toponim). Totuşi, este posibil ca ruinele să fi fost „botezate” cu acest nume de vreun cărturar istoric ajuns prin aceste părți, cândva înainte de Bolliac, care le va fi atribuit dacilor.
Curând după aceasta, istoricii exprimă păreri divergente: Vasile Dumitrescu înclina spre o datare medievală (el reține de la localnici chiar o altă denumire, „Cetatea lui Mateiaş”, evident tot de sorginte cărturărească). Dar, după N.D. Spineanu, zidurile cetății, din piatră şi cărămidă, ar fi romane.
Pe la 1900, Marele dicționar geografic menționează iarăşi că locuitorii numesc cetatea „Zidina Dacilor”. Apoi, din nou, un deceniu mai târziu, Teohari Antonescu, istoric de artă, foloseşte constant denumirea Zidina Dacilor, încercând chiar a o identifica într-o scenă (LI) de pe Columna lui Traian.
Cel care pare a pune capăt disputei a fost Vasile Pârvan, care atribuia cetatea de pe Grădeț evului mediu. Ulterior, autorul unui alt dicționar al județului Mehedinți data această cetate din timpul lui Matei Basarab, punând-o în legătură cu schitul Topolnița.

Dr. Ing. Grigore Sebeș


Cercetări de suprafață au efectuat profesorii Alexandru Bărcăcilă şi Mihail Guşiță (Muzeul Porților de Fier). Se mai menționează săpături neautorizate efectuate („după 1938”) de învățătorul Ion Sfetcu din com. Păuneşti (din vecinătatea sitului); de la acesta, Alexandru Bărcăcilă a adus la Muzeul din Turnu Severin „o monedă de argint, socotită «ca monedă barbară, dacă», imitație după monedele macedonene, probabil de la Alexandru cel Mare”.
Săpături sistematice s-au efectuat numai în anii 1964-1965, de către Mişu Davidescu, care au confirmat datarea acestei fortificații în evul mediu, în secolul care a precedat întemeierea Țării Româneşti. De atunci, ruinele au rămas în părăsire, supuse degradării din partea factorilor naturali şi antropici.
Cu privire la materialele ceramice descoperite în cursul cercetărilor, Mişu Davidescu face precizarea: „Cât priveşte ceramica medievală descoperită, deşi nu prea multă, este destul de semnificativă. Amestecate cu ea s-au mai găsit şi câteva fragmente din cultura Coțofeni şi altele dacice”.
Prezența unor materiale dacice (ceramică, monedă) sugerează că pe această înălțime a existat în antichitate o aşezare dacică, peste care s-a suprapus cetățuia medievală. Instalarea între ziduri vechi şi părăsite mai este cunoscută în cursul evului mediu românesc (secolele XIV- XV), cum este cazul cetăților dacice de la Piatra Roşie şi Bănița. Astfel, chiar Mişu Davidescu, în cursul cercetărilor sale de la Grădeț, remarca o diferență între partea de jos a zidurilor, cu piatra mai atent aşezată, şi cea superioară.
Un argument convingător este, totuşi, de ordin lingvistic: toponimul Grădeț, de origine slavă (sud-slavă), derivat din град – „cetate”; cu acest cuvânt, slavii aşezați în Dacia (primul val al roirii slavilor; secolele VI-VII) au denumit aşezările antice (dacice, romane), la acea vreme deja ruine.
Toponimul Grădeț îl mai întâlnim şi în Banat, în valea Almăjului: Grădăț (deal în hotarul satului Rudăria). Emil Petrovici îl clasa în rândul toponimelor sud-slave occidentale. De altfel, acest toponim este întâlnit de mai multe ori în aria fostelor provincii romane Moesia Superior, Dalmația şi Macedonia: Gradac-Gradec.
Mai frecvent, populația romanică (străromânii) au preluat acest cuvânt însoțit de un sufix (iarăşi de origine slavă): „grădişte” frecvent în România, chiar ca toponim; dar şi în aria sud-slavă occidentală.
Impunerea denumirii Grădeț (cum apare în graiul local, fără ă) arată că urmele anterioare fuseseră destul de însemnate, dar au fost în mare parte degajate la ridicarea cetății medievale.
Prin urmare, numele locului (toponimul slav) a fost preluat de constructorii fortificației medievale de la populația locală; localnicii i-au zis fortificației medievale: Cetatea Grădeț(ului); alăturarea celor două cuvinte este un pleonasm („cetatea cetățuii”!), ceea ce înseamnă că românii nu mai percepeau că „grad” era sinonim cu „cetate” (cf. Cetatea Bălgradului).

Citadela de pe Grădeț era situată pe o înălțime, pe partea stângă a văii râului Topolnița; de aici privirea bate în zare până la fluviul Dunărea, în care Topolnița se varsă, în aval de Drobeta – Turnu Severin.
Toponimul Drubeta (Drobeta) ne-a fost transmis de izvoarele istorice din epoca romană. În Tabula Peutingeriana (ed. Conrad Miller): Drubetis XXXVI („de la Drubeta, 36 000 de paşi” = 53,46 km, acest toponim apare la plural, Drubetae; forma Drubetis este un ablativ (plural), fiind preluat astfel de Ptolemeu (III, 8, 4: Δρουβητις), iar în epoca târzie de Geograful din Ravenna (IV, 14: Drubetis). Dar în Notitia Dignitatum (Or., XLII, 16 şi 24) apare în forma Drobeta. În inscripţiile locale apare fie Drobeta, fie Drubeta.
În privinţa toponimului Drubeta, s-au propus mai multe etimologii. După W. Tomasche şi V. Pârvan, acest toponim s-ar traduce prin „Despicata”, deoarece aici Dunărea se desparte, în faţa unei mici insule (Ostrovul Șimian).
O altă etimologie a propus Vl. Georgiev, care deriva acest toponim din indoeuropeanul *druw(o) – „lemn, copac”; el remarca astfel prezenţa în limba română (graiul oltean!) a cuvântului druete: „bucată de lemn”. Această etimologie a fost acceptată şi de C. Poghir. Forma traco-dacică se regăseşte în antroponimul Drubius atestat în Moesia Inferior; sufixul -eta se întâlneşte în unele toponime traco-dacice (vezi spre ex. Egeta transdanubiană).
Se consideră că toponimul Drobeta moşteneşte pe cel dacic, care ar fi fost la o oarecare depărtare de oraşul roman. Astfel, D. Berciu, care a explorat parțial o cetate cu val de pământ din satul natal Bobaița, considera că aici ar fi fost Drobeta dacică.
Noi am legat toponimul Drobeta de numele antic (neatestat însă de vreun izvor istoric) al râului care se varsă în Dunăre, în aval de municipiul Turnu Severin de azi: Topolniţa, care în antichitate poate să se fi numit Drubeta. Mai întâi, acesta (râul) va fi dat numele chiar aşezării de pe Grădeț. Dacă a fost fortificată, aceasta îşi va fi încetat existența în cursul secolului I p.Chr., asemeni altor davae dacice de la sud de Munții Carpați, nimicite de Imperiul Roman, care îşi fixa temeinic hotarul (limes) pe linia Dunării. Dar, după anexarea Daciei pe timpul împăratului Traian, toponimul a fost preluat de aşezarea (oraşul) care a luat naştere pe lângă podul construit peste Dunăre şi castrul roman: municipium Hadrianum Drobetensium, devenit mai apoi colonia Septimia Drobetensis.

Dr. Ing. Grigore Sebeș

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s