Olt. Cazinoul din fața bisericii Sf. Treime din Slatina

Olt. Cazinoul din fața bisericii Sf. Treime din Slatina

Arhitectul slătinean, Sever Mitrache, pasionat de istoria veche a Slatinei a reușit să obțină aprobările necesare pentru a scoate la lumină ruinele Cazinoului din fața Bisericii Sfânta Treime. Cazinoul de la Slatina era situat undeva pe la mijlocul străzii Lipscani, având o viață scurtă în care a funcționat. Doar 86 de ani, începând cu anul 1880 și până în anul 1966 când a fost demolat de comuniști. Era chiar în fața Bisericii Sfânta Treime, unde acum, odată cu reabilitarea lăcașului de cult, au fost descoperite zidurile construcției care odată a fost cazino. Arhitectul Sever Mitrache a fost cel care a descoperit ruinele Cazinoului Slatina, ajutat fiind de o echipă de tineri din municipiile Slatina și Drăgășani, pasionați de arhitectură.

O bijuterie arhitectonică a perioadei interbelice, Cazinoul fusese construit prin anii 1880, dărâmat în perioada comunistă în 1966. Despre această descoperire, istoricul Aurelia Grosu a scris pe pagina sa de Facebook.

Suntem pe cale să descoperim urmele Cazinoului din Slatina care timp de 86 de ani, din 1880 până în 1966 când a fost demolat, a făcut parte din viața orașului. Ne-am obișnuit ca arhitectul Sever Mitrache să ne bucure cu minunatele lui surprize. Urmărind îndeaproape lucrările la biserica Sfânta Treime, se aștepta să apară în perimetrul din fața monumentului resturi de zidărie provenite de la clădirea Cazinoului. Până la obținerea avizelor necesare, arhitectul Sever Mitrache a adunat «oastea» de jupânițe și feciori candidați la arhitectură și au efectuat minimele operațiuni de salvare «in situ» a urmelor descoperite”, declară istoricul slătinean Aurelia Grosu într-o postare pe pagina sa de Facebook.

Un iubitor al istoriei Slatinei, dr. Mircea Șerbu, a ținut să facă câteva precizări pe pagina sa de facebook, cu privire la Cazinoul din reședința județului Olt: „Până în anul 1960 Cazinoul a fost proprietatea Bisericii și ea încasa veniturile din închirierea spațiilor, dar a avut dificultăți în administrarea clădirii. În timpul ocupației germane din Primul Război Mondial, Cazinoul a fost rechiziționat de Comandamentul german și în el a funcționat Căminul soldățesc german. La data rechiziționării clădirea era închiriată de Carol Zoller (cel cu berăria) și Biserica l-a somat să plătească chiria conform contractului, însă el a refuzat spunând că el nu mai desfășoară activități acolo și îndruma Biserica să se adreseze Comandamentului german. Cea mai mare pagubă a avut-o în anii ‘60 când Sfatul popular al orașului a silit Biserica să cedeze clădirea, probabil că numai așa putea demola clădirea. Motivele rămân foarte obscure și nimeni nu ne mai poate spune de ce s-a procedat așa, motivația cu pericolul de prăbușire nu se justifică!”.

Aurelia Grosu

În descrierea făcută a acestui frumos edificiu al Slatinei, istoricul Aurelia Grosu a ținut să precizeze: ,, Era o clădire frumoasă, în stil neoclasic și a rămas în istoria locului prin remarcabila amprentă culturală. Astfel, în anul 1888, elevii de la gimnaziul „Radu Greceau”, sub îndrumarea profesorilor Iuliu Moisil și Auguste Saint Andre, joacă în limba franceză o piesă de Racine, din fondurile strânse cumpărându-se cărți pentru biblioteca liceului.

Secția „Oltul” a Ligii pentru unitatea culturală a românilor a organizat la Cazinou numeroase activități pentru sprijinirea mișcării de eliberare națională a românilor din provinciile aflate sub stăpâniri străine, pregătindu-se terenul pentru Marea Unire. Un afiș ne arată că la 28 februarie 1893, are loc premiera piesei de teatru dedicată dr. Vasile Lucaciu, lider memorandist întemnițat la Szeged, scrisă de actorul slătinean Emil Nicolau și jucată de trupa de actori slătineni a „Societății Dramatice Burienescu”.

La parter s-a amenajat în anii 1910-1920 o elegantă berărie, celebră în epocă.

În anii 1950 aici au susținut spectacole Maria Lătărețu, Ioana Radu, Ion Luican, Mircea Crișan, alături de trupe de balet și de revistă, precum și reprezentații ale actorilor amatori din Slatina ori serbări școlare.

O parte din veniturile Cazinoului erau donate bisericii Sf. Treime pentru întreținerea acesteia.

Cazinoul este demolat în anul 1966; stradela care pornește din Lipscani și coboară în actuala stradă Mihail Kogălniceanu, a fost denumită Cazinoului, păstrându-i-se, astfel, amintirea.

(dl prof. Ion Tâlvănoiu are meritul de a fi descoperit fotografia Cazinoului la Biblioteca Academiei pe care a publicat-o în revista „Memoria Oltului și Romanaților”)

Georgiana Leulescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s