Picătura de cultură. Bomboi

Mihai Petrescu

***Bomboi***
Totul a început la bufetul din sat, M.A.T-ul lui Năvală, că așa era poreclit gestionarul…
Bomboi era bine afumat și pornit pe ceartă. Dacă mulți nu-i dădeau atenție, cunoscându-i firea, Nică al Măriei lu’ Orbu, a marșat la provocările aruncate, cu toate că era la o vârstă dublă față de Bomboi și om așezat, cu familie, copii și serviciu permanent, asigurat la ,,Petrol”. Nu se auzise să participe vreodată la scandaluri…Acum însă, deranjat de trăncănelile și aluziile nesărate ale insului, n-a mai rezistat și scos din fire, a izbucnit:
-Ce te legi mă de toată lumea, ție chiar nu-ți este așa, puțină rușine?… și fără să aștepte răspunsul, fleașc, trosc, îi aplică două palme certărețului, un șut în partea dorsală și… pe ușă afară. Bomboi n-a reacționat decât printr-o anemică amenințare, scuturându-se de țărână…
-Dai tu în mine, mă? Lasă că ți-o trag eu când nici nu te aștepți… și trăgând o înjurătură printre dinți, s-a retras strategic, cum îi era felul, din teatrul de luptă…bălăbănindu-se pe drumul spre casă. Ajuns în curtea înecată de bălăriile cât casa, a căutat un par. gros ca pe mână, cam de vreo doi metri, și a apucat-o prin via care dădea la canalul din spatele cășii pe unde a ieșit la ulița Fulgerului unde s-a pitit în tuburile de beton de sub șosea, parcă așteptând ceva.
Nu știam ce se întâmplase mai înainte, dar cum îl cunoșteam bine pe vecinul Bomboi și mai ales îl văzusem când s-a dus acasă val-vârtej bălăbănindu-se și și-a luat parul, am privit în lungul uliței. Mi-am dat seama că ceva nu este în regulă și curios, m-am așezat la pândă.
Capul lui Bomboi se ridica din când în când din canal, urmărind trecătorii…După puțin timp l-am văzut și pe Nică trecând spre casă, că locuia mai sus, pe uliță. Oare pe el îl aștepta Bomboi cu parul? …mă gândeam eu urmărind scena cu mai mult interes…
Puțin mai înainte trecuse spre casă și Tonică al Angelii lu” Cilibiu care se întorcea acasă de la muncă, cu un sac de iarbă în spate. Bomboi îl lăsase să treacă fără să se lege de el. Nu făcuse decât câțiva pași când, intrigat de niște icnituri ce veneau din spate, Tonică s-a întors și l-a văzut pe preopinent că a ieșit din canal bălăbănindu-se, cu parul ridicat cu amândouă mâinile, să-i dea lui Nică în cap. A lăsat sacul cu iarbă jos și privea liniștit, ca și mine de altfel, la spectacolul oferit de cei doi.
Fără frică, ferindu-se scurt de prăjina ce-i țintea capul, Nică s-a repezit, a prins cu amândouă mâinile parul și cât ai zice ,,pește” Bomboi a fost dezarmat.
Văzându-se fără armă și anticipând ce va urma, viteazul cu parul a rupt-o la fugă, desculț, prin pietrele uliței, spre asfalt. Nică a aruncat parul în șanț și cu mâinile goale s-a luat după atacator. Dar vai! Amețit cum era și cu tălpile pline de pietre ascuțite, Bomboi s-a împiedicat și a plonjat pe burtă, întinzându-se cât era de mare, în mijlocul drumului. Nică l-a ajuns, i-a pus talpa piciorului pe grumaz și se pregătea să-i aplice o a doua corecție, mai…contondentă.
Scena se petrecea în fața porții lui nea Mircea, unchiul meu, care ieșise să vadă ce-i cu hărmălaia de pe drum. Ducându-se spre beligeranți, acesta s-a adresat împăciuitor…
-Nică, să nu dai în el, măi băiatule ! Se auto pedepsi că-și rupse și-și beli și genunchii și nasul…
-Nu dau, dom”le, nu dau, dar vreau să-i demonstrez nenorocitului ăstuia că nu e el, așa cum se crede, ăl mai al dracului din sat !
În ăst timp, Tonică, văzându-l pe Bomboi la pământ cu fața belită șiroind de sânge, a luat parul de jos și cu el ridicat ca la 1907, a fugit spre ei, adresându-se învingătorului…
-Nică, îi dau una la moacă?
-Nu Tonică, a intervenit nea Mircea, nu vezi că adversarul este la podea și numărat până la nouă? Ca la box…. Este K.O. !

-Barim una, domne, barim una…
Eram convins că nea Tonică nu dădea, că de când îl cunoșteam, nu auzisem de-alde astea despre el…dar ca să-și facă un aliat puternic, a jucat rolul unui prieten.
Șmecher olteanul nostru! Vorba doctorului Zeni Epuraș de la Suiprod-ul de la Știrbei, cu care mai încingeam câte un pokeraș, așa, de distracție…
-Pe țăran, nu reușești să-l cunoști, dar mai ales ce-i trece prin cap, n-ai să-l pătrunzi niciodată…Nici nu bănuiești ce-i „fată mintea”…!
Mihai Petrescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s