Mehedinți. De ce a refuzat Richard Franassovici, să fie prim-ministrul României

Petre Gârboviceanu
Gheorghe Tătărăscu

***Mehedinți. De ce a refuzat Richard Franassovici, să fie prim-ministrul României***
Născut la Drobeta Turnu Severin, în 1883, Richard Franassovici, a fost una dintre cele mai importante personalități politice ale vremii din judedețul Mehedinţi. Era fiul unei familii de sârbi aromâni din Banat, care s-au stabilit aici, cu trei ani înainte de nașterea lui.
Richard Franassovici nu renunţă la cetăţenia austriacă, chiar dacă se stabilise pe meleagurile noastre și după ce a absolvit Facultatea de Drept din Bucureşti, a practicat avocatua o perioadă scurtă, deoarece intră în politică, mai precis în Partidul Național Liberal, devenind la scurtă vreme unul dintre cei mai importanți liberali din vârful partidului. În perioada de după primul Război Mondial, are un rol foarte important în politica atât internă cât și externă, fiind foarte apreciat de I.G. Duca, fost președinte al PNL ( 28 decembrie 1930) și care a ocupat de-a lungul timpului mai multe funcții de ministru (ministru al Instrucțiunii Publice și Cultelor, de Interne și de Externe, etc.).
Franassovici a fost și un bun prieten al lui președintelui PNL Mehedinți de la acea vreme, Petre Gârboviceanu. În 1926, pe 10 ianuarie, cu ocazia Congresului PNL, Richard Franassovici este ales președintele partidului, o inspirație foarte bună a liberalilor deoarece le-a asigurat de mai multe ori succesul în alegeri.
A fost Deputat de Mehedinţi și a deținut în perioada interbelică şi în timpul celui de-al doilea război mondial, mai multe funcții importante, printre care și subsecretar de stat la Interne (1923-1926 şi 1927-1928).
După moartea lui I.G. Duca (asasinat de către legionari) la începutul negocierilor pentru desemnarea urmaşului lui Duca, Carol I, regele României ( 1881- 1914) nu s-a oprit asupra lui Gh. Tătărăscu, ci asupra lui Richard Franassovici, îssă pre surprinderea monarhului, acesta a refuzat, explicând că nu putea primi deoarece găsea nepotrivit ca şeful guvernului să fie un om care primeşte cetăţenia română abia în 1906.
În „Memoriile” sale, Constantin Argetoianu spune că refuzul fruntaşului mehedinţean n-ar fi fost sincer, fiind determinat de reacţia promptă şi energică din partea PNL şi a altor cercuri politice.
În schimb, această funcție a fost acordată lui Gheorghe Tătărăscu, iar Franassovici a primit portofoliul Comunicaţiilor şi Lucrărilor Publice (1933-1937), iar în al doilea guvern Tătărăscu – care a pregătit alegerile din 20 septembrie 1937 – portofoliul Internelor (noiembrie – decembrie 1937). După Primul Război Mondial, frontierele României fuseseră stabilite la Conferința de Pace de la Paris din 1919. Miniștrii de externe ai Uniunii Sovietice, Statelor Unite, Marii Britanii și Franței confirmaseră granițele României, la 7 mai 1946, iar trasarea acestora fusese contestată de Ungaria, iar problema a fost dezbătută în cadrul unei comisii special constituite.
Delegaţia română a prezentat o serie de documente şi hărţi care să susţină argumentaţia – o serie de memorandumuri pe teme ca: ”Frontiera româno-ungară”, ”Tratamentul minorităților” și ”Chestiunea evreiască”. Din delegaţie României făceau parte membri ai guvernului: Gheorghe Tătărescu, Gheorghe Gheorghiu-Dej, Lucreţiu Pătrăşcanu, Gheorghe Maurer, Richard Franasovici etc. Deja se simțeau fiorii comunismului înfiripându-se, conducător al delegaţiei fiind Dej.
Timp de câţiva ani, Richard Franasovici, este ambasador al României la Paris, Londra, Varşovia şi Berna. A îndeplinit misiuni diferite. Referindu-se la importanţa misiunii ce i s-a încredinţat lui Richard Franassovici pe când se afla la Berna, Gh. Tătărăscu – viceprim-ministru şi ministru de externe în guvernul doctor Petru Groza – preciza: „Înştinţarea către guvernul Uniunii Sovietice, referitoare la constituirea coaliţiei democratice a fost comunicată marelui nostru prieten, preşedintele Beneş Republicii Cehoslovacia aflat în exil la Londra, de către agentul de legătură Franassovici (aflat la Legaţia României din Berna). În ziua de 21 iulie 1944 Franasovici îmi comunică telefonic, prin Ministrul de Externe, că guvernul Uniunii Sovietice mi-a transmis, prin preşedintele Beneş, invitaţiunea de a veni la Moscova împreună cu delegaţii coaliţiei pentru a discuta condiţiile ieşirii din război a României şi ale armistiţiului. Această telegramă nu a fost niciodată remisă. Nenorocitul care conduce în acest moment Ministerul Afacerilor Străine (Mihai Antonescu) lăsând probabil la adeziunea consilierilor săi care erau în directe legături cu Iuliu Maniu, a crezut cî nu e bine să-mi comunice textul acelei telegrame pe care Franasovici avusese imprudenţa să i-o adreseze pentru a-mi fi înmânată”.
De asemenea, Richard Franassovici a fost un timp director al ziarului „L’independance Române”, iar în 1920 membru în delegaţia României la Conferinţa de pace de la Paris.
Pe când se afla la Londra, împreună cu Comitetul englez pentru ajutorarea copiilor din Moldova – prezidat de lordul Strabolgi – organizează un concert de binefacere, la care participă personalităţi ale vieţii politice britanice.


Indiferent ce funcţii a deţinut şi unde s-a aflat, Richard Franassovici a fost mereu legat de locuitorii Severinului din rândul cărora a pornit pe drumul ascensiunii sale politice.
Aflând că oraşul Turnu-Severin a fost bombardat la 2 mai 1944, Franasovici trimite lui Basil Ştefănescu o telegramă în care spune: „Te rog să explici cetăţenilor şi prietenilor noştri că iau parte cu vie durere la nenorocirea care a lovit oraşul nostru. Asigură-i pe toţi din parte-mi de încrederea pe care o păstrez, cu toate împotrivirile, pentru viitorul Severinului, cum şi de hotărârea mea neclintită că, odată războiul terminat, să unim eforturile noastre comune pentru a ridica oraşul şi a-l face mai frumos şi mai înfloritor ca niciodată”.
Și pentru a-și respecta cuvântul dat, Richard Franasovici, a revenit în oraşul natal în 1946 și a donat primăriei Drobeta Turnu-Severin suma de 50 de milioane lei pentru refacerea uzinei de apă şi energie electrică după bombardament.
A fost, de asemenea, membru al delegaţiei României la Conferinţa de Pace de la Paris. Înţelegând evoluţia vieţii politice româneşti, la 6 noiembrie 1946, şi-a dat demisia din diplomaţie şi a luat calea exilului. La 20 februarie 1948 i s-a retras cetăţenia română. Richard Franasovici a fost toată viaţa un bun şi fidel fiu al Severinului şi al judeţului Mehedinţi.
După 1947 Richard Franassovici a trăit în exil la Londra și Paris și încetat din viaţă la 24 iulie 1964, în capitala Angliei, însă a rămas viu în memoria mehedințenilor considerându-l unul dintre cei mai cunoscuți și apreciați poiticieni care a adus servicii importante țării și orașului în care s-a născut.
( Sursa Cafeneauapolitică.ro, Memoriaoltului.ro)
Dr. ing. Grigore Aurel Sebeș

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s