Burebista, regele trac neglijat de istoricii români

***File de Istorie
Burebista, regele trac neglijat de istoricii români***

( Urmare din numărul trecut)
Așa cum anticipase Herodot, tracii uniți puteau fi cel mai puternic dintre neamuri, iar Burebista rivaliza de acum cu ceilalți doi coloși rămași în lupta pentru Europa, odată cu moartea lui Mithridades al VI-lea Eupator, Ariovistus și Cezar. Armata sa număra circa 200.000 de luptători „ticăloșiți de nesfârșitele războaie”, suficient cât să îl facă un rival de temut chiar și pentru Roma.
Dealtfel, Burebista nu se teme să îi înfrunte pe gali, pe germanici și chiar pe romani. În lupta dată între anii 73-72 i.Hr de guvernatorul Antonius Hybrida cu locuitorii Histriei, locuitori sprijiniți de o armată de barbari, prezentă lui Burebista ca adversar al romanilor este una cât se poate de probabilă. Era doar prima lupta a regelui daco-get cu Roma și, totodată, prima dovadă pentru el ca romanii nu sunt invincibili. Luptele cele mai aprige se dau însă cu celții razboinici aflati pe teritoriul Daciei.
O succesiune a bătăliilor date de Burebista este greu de realizat. Puținele izvoare antice nu dau detalii asupra cronologiei luptelor regelui dac, mai ales ca el nu intra în atenția istoricilor greco-romani decât în momentul în care era evident că Dacia devenise o problema spinoasă pentru „lumea civilizată”. Cel mai probabil, Burebista a declanșat războiul împotriva boiilor și tauriscilor aflați sub conducerea lui Critasiros în dorința de a elibera vestul Daciei de amenințarea și jafurile continue ale celților.


Însusi Strabon afirma că, după ce cuceriseră Roma în anul 390 i.Hr, și după izgonirea lui de către romani „boiii se strămutaseră lângă Istru, trăind amestecați cu tauriscii și războindu-se cu dacii, până când aceștia le-au șters neamul de pe fața pământului”. Același Strabon susține ca Burebista a „pustiit pe celții care erau amestecati cu tracii și cu ilirii și a nimicit pe de-a-ntregul pe boiii aflați sub conducerea lui Critasiros și pe taurisci”. Atât de cruntă a fost răzbunarea lui Burebista încât pământul celților boii, anarti și taurisci a rămas loc de pășunat pentru neamurile vecine. Cu toate acestea, chiar și Strabon se lăsa uneori purtat de exaltare. Faptul ca boiii nu au fost exterminați, așa cum susține istoricul antic, o confirmă însusi Iulius Cezar, cel care îi descrie pe celții supraviețuitori încercând să scape de năpasta dacilor și căutând alianțe cu triburile galice pentru a prăda din nou. În plus, boiii sunt cei care au dat numele Boemiei de astăzi.


Istoricii mai spun că nu la fel au stat lucrurile și cu scordiscii aflați la gurile Tisei. Foști aliați ai dacilor în campaniile de jaf de la sudul Dunării, ei devin adversari ai lui Burebista și sunt aproape sterși din istorie de uriașa armata a dacilor. Că astfel au stat lucrurile, o poate explica orice strateg militar. Este greu de imaginat că, atâta vreme cât Roma era principalul advesar al lui Burebista, acesta să fi încercat o campanie împotriva latinilor știind că poate fi impresurat de celții cei războinci și imprevizibili. Doar un nebun ar fi riscat un război pe cel putin doua fronturi, astfel că, o campanie îndreptată inițial spre celți și apoi spre cetățile de la Marea Neagră și către Balcani este cea mai plauzibilă desfățurare a lucrurilor.
Cele mai sângeroase lupte ale lui Burebista se încheiaseră. Dacia fusese eliberată de pericolul celt dar, pentru regele dac, misiunea sa în fruntea dacilor era departe de a se fi încheiat. Ducând o politica expansionistă demnă doar de marii luptători ai Antichității, el își îndreapta atenția catre bogatele colonii grecești de la malul Mării Negre.


În anul 55 i.Hr, cetatea Olbia de la gurile Bugului este prima care se pleacă în fața dacilor. Urmează Tyras, Histria (acolo unde Burebista arde din temelii cetatea ce cutezase să îl înfrunte), Tomisul și Mesembria. Alte cetăți refuză lupta si se predau pasnic, așa cum se întâmpla cu locuitorii Dyonisopolisului. Munții Haemus sunt și ei trecuți în stăpanirea regelui neinvins al daco-getilor. De acum, conflictul cu Roma parea inevitabil.
Sfidând practic pericolul, Burebista întreprinde campanii de jaf în Macedonia și Iliria, acolo unde romanii se văd nevoiți să se recunoască înfrânți. Mai mult, monarhul dac încearcă să influențeze politica Romei și se implică puternic în războiul dintre Pompei și Cezar. Același Acornion din Dyonisopolis este omul care negociază din umbra cu Pompei în favoarea dacilor.


Privită astăzi ca o eroare, alegerea lui Burebista a fost, însă, una cât se poate de logică la momentul respectiv. Cezar avea toți sorții împotriva sa. Pierduse prima bătălie împotriva lui Pompei, iar acesta din urmă se autointitula deja lider al Romei. Mai mult, într-un discurs public el lasă de înțeles că se baza pe ajutorul unui puternic rege barbar. Cine altul să fie puternicul susținător al romanului dacă nu dacul Burebista?
Istoria nu este, însă, una previzibilă. Deși o armată numeroasă a dacilor mărșăluia în ajutorul lui Pompei, Cezar anticipase pericolul și atacase fără să mai stea pe gânduri. La Pharsalos, el obține o victorie ce avea să schimbe fața lumii pentru totdeauna.

Dr. Ing. Grigore Sebeș

Nu putem decât să ne imaginăm ce s-ar fi întâmplat dacă războinicii daci ar fi ajuns la timp în ajutorul lui Pompei. Drept răspuns, noul lider al Romei nu se gândea decât la răzbunare. În Macedonia, el plasează o armată uriașă de aproape 150.000 de legionari, cu mult mai mult decât i-au fost nevoie pentru a cuceri Galia. Singurul său gând era acela de a da o lecție cutezătorului rege dac. Nu apucă să își ducă planul la îndeplinire pentru că este ucis în anul 44 i.Hr, în urma unui complot al senatorilor.
La scurt timp, Burebista cade pradă unui complot similar pus la cale, cel mai probabil, de regii daci pe care îi supusese. Dacia este sfâșiată aproape imediat în patru părți, apoi în cinci, asa cum ne spune istoricul Strabon. În Transilvania, acolo unde preotul Decenu preluase puterea regelui și acolo unde se găsea cea mai puternică facțiune dacică, avea să se nască, cât de curând, un alt rege pe măsura lui Burebista… nimeni altul decât Diurpaneus – Decebal.
Autor. Dr. Ing. Grigore Aurel Sebeș

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s