***Picătura de cultură. Din durere pentru țară***
Va rog să nu vă supărați, c-am îndrăznit, deschis s-o spun,
Dar din durere pentru țară, nu pot să tac,ca sunt român.
Că într-o țară-așa bogată ne tot patimim mereu,
Nu găsim nici-o ieșire, mergem din rău în mai rău.
Ce merite are clasa, ce conduce-aceasta țară,
Să-și iea lefuri nesimțite pensii care te-nfioară?
Să se plimbe-n zări albastre, pe bani grei și fără rost,
Fără să dea socoteală, ce-au făcut pe unde-au fost!
Și, ce fac „martirii ” ăștia, unde s-au sacrificat?
În ce lupte neștiute pentru țară s-au luptat?
Pe ce trepte-au săltat țara, gloata asta de „eroi”,
Gansteri ce ne-nțepeniră, în al mlaștinei noroi?
Voi, cei care ne conduceți, de atât amar de vreme,
Nu vedeți unde-ați dus țara și poporul ei cum geme?
Frunțile pline de gânduri, de sudoare și de chin,
Ale celor duși din țară ce-și lăsară – al lor cămin!
N-aveți cum, de neghiobia ce v-a-ntunecat vederea,
Țelul ce-l purtați în suflet, este aurul, averea!
N-aveți milă, n-aveți teamă, nu gândiți, nu aveți cap,
De mărire și avere mintea vi s-a-ntunecat!
Nici n-aveți prea multă minte, nici patriotism n-aveți,
Cu diplome măsluite, n-aveți cum fi înțelepți.
Din mocirlă ridicați, ați mințit tot ce ne-ați spus,
N-ați visat nicicând vre-o dată, să ajungeți așa sus!
Dac-aveați un pic de minte și cultură o fărâmă,
N-ajungeam în Europa, să fim țara cea din urmă.
Nu vindeați ca la tarabă, glia țării și petrolul,
N-am fi slugărit pe-afară, n-ați fi-ndatorat poprul!
Țară cu câmpii manoase, păduri, munți cu nestemate,
S-o vedem în trei decenii în vâltoare cum se zbate?
Ca să huzurească unii, ce cu traista-n băț veniră,
Din coclaurile lumii și la noi se-nbogățiră!
Precum Iuda pe Cristos ne-ați vândut pe-un pumn de-arginți!
Vânzători de neam și țară, putrgaiuri, ipocriți!
Nu vedeți cum țara arde? Ce mai stați, plecați de zor
Toți cei care-n trei decenii, ați mințit acest popor!
Lăsați țara s-o conducă, patrioți, dacă mai sunt,
Cărturari cu-nțelepciune, ce iubesc acest pământ.
De Ion Anuta (Stanca).
SEMNALUL ORA 