Editorial.De ce repetăm aceleași greșeli generație de generație?

O perioada scurtă din viața mea am încercat bucuria de a vă avea aproape, conștient ca suntem împreună în fața acelorași probleme ale omului și ale omenirii . În fond fiecare om, la un moment dat va reflecta, la probleme desigur, căci este în firea noastră să ne întrebam curioși, să ne îndoim și să cautăm asiduu certitudini.

Și eu și voi, știm bine că trăim intr-o lume în mare schimbare, căci el, noul, năvălește peste noi. Dar ce ne facem ca vechiul e încă în noi, viguros și bine înfipt, până în strafunduri? Astfel nu se poate explica de ce repetăm aceleași greșeli , generație de generație? De ce ne bălăcim în aceleași ignorante, nimicuri, invidii și alte erori esențiale cu prea mare cost?

Am încercat să parcurg un drum cu onestitate, poposind pe rând la poartă sufletului și gândului fiecăruia dintre voi, vrând doar să înțeleg problemele dintotdeauna alea omului. Fără a ezita vreo clipă îmi pun veșnicile întrebări : „ce este viața?”, „cine suntem ?”, „de unde venim?” ,” încotro ne ducem?”, … Desigur, nelipsind și întrebarilr „de ce nevoia de iubire, de frumos, de adevăr?” A fi sau a avea? Mai avem un viitor? De ce suntem bolnavi azi? Cum e posibila vindecarea? Și nu în ultimul rând intrebarea: dacă suntem capabili să ne desprindem de spaimă? Să putem merge pe drumul regăsirii și renaștreii naționale. Prin a nu ezita să ne amintim de marile spirite luminate, care ar putea fi repere de popas șocant și spectaculos. Căci prea s-a încurcat, astăzi labirintul!

Desigur că mi-a apărut dorința de a înțelege dacă suntem capabili sau avem dorința de autodepășire până la urmă a mentalităților, a greutaților, a capcanelor și a pericolelor de tot felul, a incertitudinilor și de ce nu a fricii de azi ce bântuie prin noi. De necrezut! Marile mele întrebări au rămas aceleași:,,De unde venim? Încotro ne ducem? Vom fi capabili să ne reluăm drumul de odinioară, ce vroia să ne ducă corect în viață? Vor înceta spiritele celor ce odinioară, chinuiți în pușcăriile celor ce azi ne-au adus către nicaieri să ne impace cu lipsa noastră de voința și curaj ? Curaj, de a le spune că suntem și noi că înt-o pușcărie în care avem voie să vorbim și să ne mișcăm dar suntem chinuiți?

Am încercat să-mi imaginez un miracol atât la nivel microscopic, cum ar fi cel al bacteriilor și al virușirilor. Luând un exemplu, organismele se apreciază ca într-o celulă. În organismul nostru se petrec zeci de mii de reacții la milioane de celule existente pe suprafața teritoriului nostru. Este ușor de înțeles ce univers uriaș de reacții, trebuie să fie sincronizat, ordonat pentru ca o ființă de complexitate umană să fie în permanent funcțională.

Au ținut în chingile minciunii, adevărul sub o forma de nedescris! Lucru ce m-a iritat. Si acest lucru mă determină să încep dialogul de a afla și părerea ta. Deși pretul lui, al adevărului, nu poate fi măsurat și nu-i de cumpărat vreodată. Și de aceea mai presus de orice și de ce nu, și decât dragostea, decât banii , decat gloria, vroiam să îmi dați adevarul. Eu nu vreau să-i numesc nici îngerași, nici bestii, dar vreau să-i acuz că nici până azi nu au înțeles ca omul rămâne o sculptură a soarelui și a pământului. Aș încheia prin concluzia că prezența contrastelor în noi este o teama veche, o cloaca în care dăinuie la un loc frumosul și urâtul, într-o exstinsă varietate de aspecte. Este în natura lucrurilor să fie așa. Cea mai frumoasă floare se hrănește cu gunoi.

Gheorghe Duduială

Trandafirii au spini și toate mărețiile lumii sfarsesc în lut. Important este însă, ceea ce scoatem în relief, cu ce vrem să ne laudăm, cu gunoiul din noi sau cu scânteiriile spiritului? N-am înțeles niciodată de ce în lumea post-decembristă se prefera dejecțiile. Numai pentru a fi la modă? De ce, și azi susținem niste inși plictisiți și săturați de prea mult bine? Și-au chinuit mintea să găsească ceva nou, pentru a-și nemuri amintirea și atunci s-au gândit să scormonească prin gunoaiele periferiilor urbane pentru a-și îmbogății mijloacele de expresie.

Daca citim istoria vom înțelege blestemul. Iar eu, de aceea nu mai înțeleg de ce nu conștientizăm greșeala. Păcat! Închei cu speranța că timpul le va așeza pe toate, pentru ca el, timpul, are strânsă legatura cu spiritele!

Gheorghe Duduială

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s