Hercule, eroul legendar și cele 12 porunci care l-a făcut celebru mii de ani de-a rândul

***Hercule, eroul legendar și cele 12 porunci care l-a făcut celebru mii de ani de-a rândul***

Anul trecut începusem să vă povestesc în revista noastră despre legendarul Hercule, cel mai iubit erou legendar, ale cărui fapte de vitejie au fost transmise până în zilele noastre.
Chiar dacă a fost promovat de către istoricii grecii ca fiind unul de-l lor, din documentele pe care le-am citi în cartea lui Nicolae Densușianu ,, Dacia Preistorică”, Hercule se trage din neamul pelasgilor, primul neam hiperborean de pe meleagurile spațiului Carpato- Danubiano- Pontic.
Nu întâmplător, în zona Carașului la limita cu Mehedințiul există orașul Stațiune Băile Herculane, despre care vă relatam o frumoasă legendă în care, Hercule rănit după o luptă cu Hidra, s-a scăldat în izvoarele Cernei și s-a lecuit pe loc. Chiar aminteam despre o bătrână din zonă care a povestit la rândul său, istoricului Densușianu, că aflase de la înaintașii săi care se lecuiseră de diverse boli, doar spălându-se în acele ape tămăduitoare.
Legenda ne spune că Hercule era fiul lui Zeus și al Alcmenei, o frumoasă pământeacă de pe meleagurile Mehedințiului de azi. Pentru a se uni cu Alcmena, Zeus a luat chipul și înfățișarea soțului ei, Amfitrion, plecat să lupte împotriva teleboenilor. Din iubirea lor s-a născut Hercule, iar din unirea Alcmenei cu Amfitrion, sosit imediat după aceea, s-a născut Ificles, frate vitreg cu Hercule.

Dându-și seama de originea divină a lui Hercule, Amfitrion a consimțit să-l crească în casa sa, alături de Ificles. Gelozia Herei – soția lui Zeus – față de Alcmena s-a manifestat însă de timpuriu, încă înainte de nașterea copilului. Fiindcă Zeus – ca să-și ocrotească viitorul fiu – făgăduise regatul Argosului primului urmaș care se va naște din Perseu, Hera a îndemnat-o pe fiica ei, Ilithyia, care patrona nașterile, să întârzie nașterea lui Hercule și să o grăbească în schimb pe cea a lui Euristeu, fiul lui Sthenelos. Datorită acestui fapt, Euristeu se naște la șapte luni, revenindu-i lui Argosul, iar Hercule e purtat zece luni în pântece de Alcmena.
Se spune că, mânia Herei continuă să se reverse și după naștere, de data aceasta însă asupra copilului. Într-o noapte, când cei doi frați se aflau în leagănul lor, ea le trimite doi șerpi cu gândul să-l ucidă pe Hercule. Fără să-și piardă cumpătul, Hercule, deși avea numai zece luni, îi apucă pe fiecare cu câte o mână și îi sugrumă, în timp ce Ificles, îngrozit, trezește toată casa cu țipetele lui. Este un semn în plus pentru Amfitrion cu privire la originea divină a copilului. El îl crește însă mai departe în casa sa, ca pe propriul său fiu. Când Hercule crește, el își înspăimântă părintele, ucigându-și dascălul, pe Linus, și acest fapt îl determină pe Amfitrion să-l trimită pe Hercule la țară să-i păzească cirezile.
Hercule a locuit acolo până la vârsta de optsprezece ani, când săvârșește primul său act de vitejie, ucigând leul din Cithaeron, care atacase cirezile tatălui său. În acest timp, el se unește cincizeci de nopți la rând cu cele cincizeci de fiice ale regelui Thespius, la care stă în gazdă tot timpul cât durează vânătoarea. După ce ucide fiorosul animal, Hercule se întoarce acasă. Pe drum se întâlnește cu solii regelui Erginus, trimiși să ridice tributul la care erau supuși tebanii. El se luptă cu Erginus și îl învinge. Drept mulțumire că i-a scăpat pe tebani de tributul înjositor, regele Creon i-o dă în căsătorie lui Hercule pe fiica sa, Megara. Cu Megara eroul a avut mai mulți copii.


Geloasă pe vitejia sa și urmărindu-l mai departe, Hera îi ia mințile și, într-un delir furios și îl determină pe Hercule să-și ucidă copiii. În urma săvârșirii acestei crime, eroul consultă oracolul din Delphi. Pentru ispășire, Apollo îi poruncește să-i slujească timp de doisprezece ani lui Euristeu. La cererea acestuia, care îl pune la felurite munci, Hercule săvârșește cele douăsprezece mari fapte de vitejie cunoscute sub numele de muncile (isprăvile) lui Heracles.
Iată care sunt toate cele 12 porunci despre care vă voi relata, în numerele viitoatre din revista noastră, pe parcursul acestui an.
1 -Uciderea leului din Nemeea- o fiară înspăimântătoare care pustia ținutul respectiv. Eroul îl sugrumă, apoi îl jupoaie de pielea îngrozitoare la vedere. Înfățișându-se mai apoi îmbrăcat în această piele lui Euristeu, acesta, de frică, nu-i îngăduie să pătrundă în cetate ci îi poruncește să-și depună prada înaintea porților. Cu această ocazie eroul înființează Jocurile Nemeiene.
2 -Uciderea hidrei din Lerna. Născută din Typhon și din Echidna, hidra era un balaur monstruos, a cărui răsuflare ucidea pe oricine îi simțea duhoarea. Ea avea nenumărate capete, care pe măsură ce erau retezate creșteau la loc. Unul dintre capete era nemuritor. Hercule a reușit să-i reteze capetele și, cu ajutorul nepotului său, Iolaus, să-i ardă carnea în locul unde fuseseră, pentru a le împiedica să se mai regenereze. Pe urmă el îi retează și capul cel nemuritor și, îngropându-l în pământ, împinge deasupra lui o stâncă uriașă. Sângele hidrei era și el aducător de moarte. De aceea, la plecare, eroul și-a muiat săgețile în el, făcându-le astfel veninoase.


3 -Prinderea mistrețului de pe muntele Erymanthus. Groaznicul animal a fost urmărit de către erou prin mijlocul unor zăpezi înalte, până când, sleit de puteri, a fost prins.
4 -Prinderea unui căprior cu coarne de aur, care aparținea zeiței Artemis.Vestit prin iuțeala lui, căpriorul a fost fugărit un an încheiat de către erou, care, în cele din urmă, l-a ajuns în Arcadia si, rănindu-l ușor, a reușit să-l prindă.
5 -Curățarea grajdurilor lui Augias. Augias, regele din Elis, avea peste trei mii de vite și grajdurile care le adăposteau nu mai fuseseră curățate de peste treizeci de ani. La porunca lui Euristeu, Hercule s-a legat să le curețe într-o singură zi, cerându-i o răsplată lui Augias, dacă avea să reușească. Augias s-a învoit. Atunci eroul a schimbat cursurile râurilor Alpheus și Peneus și, abătându-le prin mijlocul grajdurilor, a făcut ca tot gunoiul să fie dus de ape până-n seară. Când și-a cerut însă plata cuvenită, Augias a refuzat să-și țină făgăduiala, fapt pentru care avea să fie pedepsit mai târziu de către erou.
6 -Distrugerea păsărilor stimfalide. În pădurile care împrejmuiau lacul Stymphalis din Arcadia sălășluiau puzderie de păsări de pradă, care pustiau ținutul. Hercule le-a stârpit ucigându-le cu săgețile sale otrăvite.
7 -Prinderea taurului din Creta. Odinioară, regele Minos voise să-i sacrifice taurul lui Poseidon dar, cucerit de frumusețea animalului, îl cruțase. Zeul mării se răzbunase, făcând taurul să devină furios. Hercule a reușit să-l prindă și i l-a adus lui Euristeu, care însă i-a redat libertatea.
8 -Îmblânzirea iepelor lui Diomede. Diomede, regele Traciei, avea niște iepe sălbatice pe care le hrănea cu carne omenească. Hercule l-a ucis pe Diomede și le-a dat iepelor lui să-i mănânce trupul. După ce s-au ospătat din carnea stăpânului lor, iepele au devenit blânde și s-au lăsat ușor prinse. Hercule i le-a adus și pe acestea lui Euristeu.
9 -Dobândirea cingătorii purtate de Hippolyte, regina amazoanelor. Cingătoarea îi fusese dăruită acesteia de însuși Ares, zeul războiului. Hercule i-o ia, după ce se luptă cu amazoanele, și o dăruiește fiicei lui Euristeu
10 -Aducerea boilor lui Geryon, tot la porunca lui Euristeu. Cirezile de boi ale lui Geryon se aflau pe insula Erythia, departe, către apusul lumii. Ca să ajungă acolo, eroul a străbătut deșertul Libiei, apoi Oceanul, iar ca să pună mâna pe boii lui Geryon l-a ucis mai întâi pe Orthrus, câinele cu două capete care-i păzea, apoi pe Eurytion, uriașul care-i păștea și, în sfârșit, pe însuși Geryon, monstrul cu trei trupuri, căruia îi aparțineau. După multe peripeții, Hercule ajunge cu bine din nou la Euristeu, nu fără să fi avut însă de furcă pe drumul de întoarcere cu numeroși dușmani care îl atacaseră, vrând să-i fure boii.

Autor: Dr. Ing. Aurel Grigore Sebeș


11 -Culegerea merelor din Grădina Hesperidelor. Merele acestea erau de aur, și ele aparțineau Herei, care le primise în dar, cu prilejul nunții ei cu Zeus, de la Gaia. Hera le dusese în Grădina Hesperidelor și i le dăduse în pază lui Ladon, un balaur uriaș cu o sută de capete. După ce cutreieră mări și țări, după ce trece prin Caucaz unde-l eliberează pe Prometheus, Hercule ajunge la hiperboreeni, unde se afla faimoasa grădină, și, cu ajutorul lui Atlas, izbutește să fure merele și i le duce lui Euristeu.
12 -Aducerea lui Cerberus din împărăția umbrelor subpământene, cea mai grea încercare la care a fost supus. În îndeplinirea acestei sarcini, el a fost ajutat de Hermes și de Athena. Ajuns în Infern, Hercule s-a întâlnit cu umbra lui Meleager – căruia, cu această ocazie, i-a făgăduit să o ia în căsătorie pe Deianira – cu Pirithous, cu Theseus și cu Ascalaphus, pe care i-a scăpat din chinurile la care erau supuși și, în sfârșit, cu zeul Hades, care s-a învoit să i-l dea pe Cerberus cu condiția ca eroul să-l prindă fără să se servească de vreo armă. Strângându-l cu amândouă mâinile de gât, Hercule a reușit să-l stăpânească pe Cerberus și să-l târască după el, pe pământ. La vederea lui, Euristeu a fost atât de înfricoșat încât s-a ascuns și n-a vrut să-l primească. Neavând ce face cu el, Hercule l-a adus atunci înapoi.

Autor: Dr. Ing. Aurel Grigore Sebeș

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s