Editorial. Om, umanitate, umilință

***Editorial. Om, umanitate, umilință***
Chiar dacă admitem că filosofia își întinde domnia asupra întregului univers cum se spune, noi nu putem afirma că suntem mai deștepți, mai proști, mai urâți sau mai frumoși decât strămoșii noștri. În secolul șaptesprezece, Thomas Hobbes, autor al multor tratate de filosofie politică și teorii etice, spunea că: „starea conflictuală este starea normală a omenirii, omul este lup pentru om”.
Ceea ce putem noi constata astăzi este că indiferent de organizarea social-politică în lume, popoarele au fost și sunt amestec de ignoranță, superstiție, cruzime și glume.
Procentul mai mare sau mai mic de oameni rămași la periferia societății este dat de voința statelor și nivelul mijloacelor materiale acordate sistemului de educație pentru fiecare etapă a vieții.
Nu este lipsit de legitimitate dacă ne mai întrebăm și astăzi pornind de la omul preistoric, de ce ne naștem, de ce trăim, evoluăm sau nu? A ne interesa de ce trăim nu este la fel de întâmplător ca și colecționarea de timbre, oamenii discută și sunt interesați să afle de când trăiesc pe această planetă. Studiul materiilor umaniste grecești au promis ridicarea omului pe o treaptă superioară a existenței. Se spunea pe atunci:
„Caii se nasc, oamenii în schimb nu se nasc ci se formează”, spunea un mare înțelept chinez. Dar pentru asta e nevoie de chemare, de voința personală, de un sistem educațional prielnic și multă muncă pentru a atrage nivelul de omenie ca mod de viață sănătos.
Pe bună dreptate ne putem întreba de ce în prezent existența noastră depinde doar de voința politică a statului care hotărăște totul pentru noi, nu cumva politica a devenit ca otrava în alimente? Cum se explică indiferența statului față de sistemul de educație și de sănătate, de vreme ce copiii celor care decid prezentul și viitorul bazându-se doar pe spiritul de turmă, învață și se tratează dacă este cazul în străinătate.
Doar lipsă de educație și de omenire a celor care ocupă de trei decenii încoace o funcție de stat, poate explica umilința și suferințele atât a celor din țară cât și a milioane de români plecați afară din țară. În același timp o explicație presupusă a indiferenței și cinismului politic ar fi și faptul că majoritatea oamenilor importanți, diplomați, parlamentari, miniștri pe care îi vedem lucrând și îi auzim vorbind se pare că nu mai au timp să mai citească, nu-i interesează lumea civilizată, ci disprețuiesc cărțile bune și sunt călăuziți doar de o carte groasă care se numește „mormântul bunului-simț”. Doar asta mai explică comportamentul unora care asemenea tigrului care mai ucide și mai sfâșie chiar și după ce s-a săturat.
Gheorghe Duduială

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s