Hercule, prinderea mistrețului de pe muntele Erymanthus și a căpriorului cu coarne de aur

***Hercule, prinderea mistrețului de pe muntele Erymanthus și a căpriorului cu coarne de aur***
Hercule, fiul lui Zeus și al Alcmenei a fost datorită vitejiei și forței lui deosebite cel mai cunoscut erou din mitologia greacă. Povestea nașterii lui este una deosebită: Zeus a păcălit-o pe Alcmena luând chipul soțului ei Amfitrion dar imediat după unirea lor a venit soțul Alcmenei așa că aceasta a născut doi gemeni pe Hercule fiul lui Zeus și pe Ificles fiul lui Amfitrion.
Hera, soția lui Zeus era însă furioasă pe noul copil al lui Zeus și voia să se răzbune. Într-o noapte ea trimite doi șerpi care să-l ucidă pe Hercule dar acesta îi ucide deși acesta avea doar zece luni, confirmând pentru întâia oară originea sa deosebită.
Răzbunarea Herei a fost fără margini și în numerele trecute povesteam cum din cauza ei Hercule își omorâse fii. După această crimă, eroul consultă oracolul din Delphi, iar pentru ispășire, Apollo îi poruncește să-i slujească timp de doisprezece ani lui Euristeu. La cererea acestuia, care îl pune la felurite munci, Heracle săvârșește cele douăsprezece mari fapte de vitejie cunoscute sub numele de muncile (isprăvile) lui Heracles.
Mai spuneam că, chiar dacă a fost menționat de vestiții scriitori greci, ca fiind unul de-al lor, din cercetările făcute de istoricii noștri, amintin aici pe Nicolae Densușianu care a făcut cercetări amănunțite, se pare că Hercule era din neamul tracilor și a trăit pe meleagurile noastre.
Despre primele două porunci, sau munci primite de Hercule din partea lui Euristeu, am scris în numărul trecut, fiind vorba de Uciderea leului din Nemeea și a hidrei din Lerna.
A treia muncă a fost prinderea mistrețului de pe muntele Erymanthus. Mistrețul a fost urmărit de către Hercule prin mijlocul unor zăpezi înalte, pe muntele Erymanthus până când, sleit de puteri, animalul a fost prins. Mistrețul fusese trimis de zeița Artemis să devasteze ținutul Kalydon (Calydon) pentru a-l pedepsi pe regele Oineus (Oeneus) pentru că a neglijat să ofere primele roade zeilor.
După ce l-a omorât, Hercule a luat în spate mistrețul și l-a dus regelui Euristes, care s-a speriat atat de mult de animal încât s-a ascuns într-un borcan mare de bronz.
A trecut un an întreg fără drumeții, eroul a participat la competiții și a fost angajat în vânătoare. Atunci Heracle a primit o nouă pedeapsă de la Euristeu – adu-i o căprioară vie, care are copite de aramă și coarne de aur. Până atunci, nimeni nu a reușit să o prindă. Acest splendid animal aparținea zeiței Artemis.
Aceasta a fost a patra ispravă a lui Hercule. Eroul s-a dus în munții sălbatici inaccesibili și într-o zi a văzut căpriorul cu coarne de aur, pe care a vânat-o. Hercule s-a repezit după ea și a urmărit-o câteva zile. Vestit prin iuțeala lui, căpriorul a fost fugărit un an încheiat de către erou, care, în cele din urmă, l-a ajuns pe câmpiile Arcadiei la sfârșitul anulului și, rănindu-l ușor, a reușit să-l prindă. În cele din urmă,a întâlnit-o pe Artemis, care a promis că animalul se va întoarce în curând la ea. La întoarcerea la Micene, Euristeu i-a spus eroului să facă tot ce voia cu ea și Hercule a dăruit-o lui Artemis.
Dr. Ing. Grigore Sebeș






Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s