,,Țara lui Papură Vodă” și haiducul care au făcut-o celebră

,,Țara lui Papură Vodă” și haiducul care au făcut-o celebră
Majoritatea dintre noi a auzit despre zicala ,, Țara lui Papură Vodă” echivalentul expresiei ,, Țara nimănui”, dar puțini știu că vestita legendă a fost adevărată, iar acest Papură chiar a existat. Unii au încercat să spună că ,,Papură Vodă” era Ștefăniță Vodă, domnitorul Moldovei între anii 1659- 1661 și a fost numit de Înalta Poartă, însă adevărul este că Papură era numele unor frați haiduici din zona Drăgășanilor.
Mai precis, este vorba despre Neagu Paupră, care alături de alți doi haiduci olteni, Pavel Lotru din Bălceşti şi Radu Ursan, au fost cei care le-au dat o lecție usturătoare habsburgilor. În anul 1726, când le-a confiscat vreo 20 de căruţe cu aur, provenind din taxele strânse de austrieci din Ardeal și zona Olteniei. Aceștia, trecând în sus pe malul drept al Oltului, spre Sibiu, iar în apropiere de Drăgășani, haiducii le-ar fi ținut calea, jefuindu-i. Cei care au scăpat cu viață au fost dezbrăcați și lăsați să plece desculți și în izmene, spunându-li-se să nu mai calce niciodată prin Țara Românească, pentru că oltenii niciodată nu li se va supune.
Incidentul a provocat în imperiu o adevărată prăbuşire financiară, drept pentru care banul Craiovei, Gheorghe Cantacuzino, a fost destituit.


Se mai spune că intenționat, proprietarii de hanuri unde se cazau habsburgii, umpleau camerele cu pureci altfel că aceștia aruncau se scărpinau toată noaptea și nu puteau dormi niciun pic. Astfel că la ziuă, erau morți de oboseală, aruncau hainele de pe ei și fugeau cât îi țineau picioarele. Numai că după o noapte de nesomn, pe lângă atacul purecilor, dimineața erau hăituiți și alergați prin păduri de haiducii olteni. Și cât de bine ar fi mânuit spada sau pistolul, până la urmă cădeau răpuși de vitejii haiduci olteni.
Se spune că o parte dintre cei care ajunseseră, totuși la conducerea habsburgică, împăratul ar fi luat foc când i-au văzut fără aurul strâns din Oltenia și după ce au povestit ce li s-a întâmplat și prin câte au trecut din cauza haiducului Papură. Din acest motiv, împăratul habsburg ar fi spus spus că Mica Valahie (Kleine Walachei) este ,,Țara lui Papură Vodă”.
Așa că, timp de 35 de ani (1735-1770), „Ţara lui Papură Vodă“, a devenit, aproape fără voia ei, un fel de stat independent, unde pe aici, în zona Olteniei nimeni nu a mai venit să ceară taxele, nici pentru Imperiul Habsburgic și nici pentru cel Otoman.

Nicolae Mavrocordat


Istoricii, mai spun că după Pacea de la Passarowitz din 21 iulie 1718, încheiată între Imperiul Otoman, pe de o parte, şi Imperiul Habsburgic şi Republica Veneţiană pe de altă parte, teritoriul actual al Olteniei chiar a avut un statut incert. Oltenia, care nu făcea parte din Imperiul Otoman, a fost cedată Imperiului Habsburgic fără ca domnitorul român de la vremea aceea să aibă vreo reacţie. Pe de altă parte, boierii craioveni, care erau foarte puternici, au acceptat tacit situaţia, pentru că le convenea, având în vedere comerţul şi afacerile importante pe care le aveau cu austriecii, dar şi conflictul de privilegii care apăruse în 1716 între ei şi Nicolae Mavrocordat, primul domn fanariot din Ţara Românească. Din cauza tentativei austriecilor de a instaura în Valahia Mică (Kleine Walachei) o administraţie proprie, susţinută militar, şi transformarea ei într-o provincie imperială (alipire administrativ-teritorială pe care nici turcii nu o putuseră realiza, timp de secole), s-a declanşat o puternică mişcare de rezistenţă, care a cuprins toate segmentele societăţii, de la ţărani şi micii meseriaşi, până la comercianţi, mica şi marea boierime.
Prin anii 1733, un incident violent, cu parfum de revoluţie, avea să ducă la moartea câtorva sute de solaţi imperiali la Craiova, moment în care habsburgii şi-au retras trupele din Oltenia şi au angajat mercenari localnici. Problema este că noii angajaţi (mulţi dintre ei haiduci reconvertiţi) s-au dovedit total ineficienţi, aşa că în 1735 habsburgii au refuzat să-i mai plătească.


Supăraţi, mercenarii (se consideră că aceştia ar fi fost primii panduri) au atacat Craiova, jefuind şi torturând pe cei cîţiva reprezentanţi ai administraţiei austriece rămaşi, apoi au jefuit şi incendiat mai multe case boiereşti. Incidentele i-au determinat pe austrieci să părăsească definitiv Oltenia, cu patru ani înainte ca aceasta să fie cedată otomanilor pe baza tratatelor internaţionale (1739, pacea de la Belgrad).
Istoricii mai precizează că în Craiova, ca şi în toată Oltenia, s-a creat însă un vid de putere, care avea să ducă la dispariţia Băniei, a doua instituţie politică a ţării ca importanţă, după domnie. După violenţele repetate, care au durat câteva luni, societatea caioveană şi-a găsit totuşi un echilibru. Boierii au reuşit să-l convingă pe acelaşi Neagu Papură să conducă o miliţie a pământului, pentru a potoli atacurile haiducilor şi hoţilor.
De la acest Neagu Papură a rămas expresia “Ţara lui Papură Vodă“ care a depăşit cu mult aria Olteniei şi timpul istoric determinat, intrând în folclor cu sensul peiorativ de ţară fără stăpân, unde legile nu mai există. După alte câteva luni, Neagu Papură a fost înlocuit de boieri şi el a luat din nou drumul codrului.
Autor: Dr. Ing. Grigore Sebeș

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s