Picătura de cultură. GHIOCEII MAMEI MELE

***Picătura de cultură. GHIOCEII MAMEI MELE***

Am intrat din nou pe poarta mamei mele de la țară,
Sa văd stupii cu albine, de-au ieșit în primăvara.
Că-s mânat mereu de dorul satului unde-am trăit,
Și de casa părintească, unde am copilărit.

Și-apoi, i-am promis și mamei când spre stele a plecat,
Să-îngrijesc casa și curtea să n-ajung de râs în sat
Pe aleia care duce la fântâna cu cerdac,
M-au întâmpinat ghioceii, să mă întrebe ce mai fac.

-Si, când vine doamna care, ne-a sădit și ne-îngrijea?
Și de ce-întârzie-atâta? Și-unde e plecată ea?
Nu ți-a fost milă de noi să ne lași în amorțire?
Tu nu vezi cum primăvara, întârzie și nu vine?

Ea, ne-acoperea cu frunze ne-învelea să nu răcim!
Nu ne-a lăsat niciodată de-a fost frig ca să murim!
La asemene-întrebare n-am știut ce să răspund,
Mi-am ascuns fața-n batistă, abținându-mă să plâng!

Și-am îngenunchiat la stolul de ghiocei ce mă certau,
Întrebându-i de fac bine, din grădină ca să-i iau.
Și s-a bucurat tot stolul, că va sta de-acum în glastră,
La căldură din fereastră în grădină să privească!

Și erau așa plăpânzi ,înghețați și zgribuliți ,
Și-acum, și-au deschis bobocii și sunt tare fericiți!
Și privindu-i în fereastră, mi-amintesc de mama mea,
Cu cât drag și cu iubire, primăvara-i îngrijea!
Și prin ei privesc trecutul unei lumi care-a plecat,
Cu credință-n DUMNEZEU și cu sufletul curat!

De ION ANUȚA
(25 Martie 2021 Slatina)

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s