File de istorie. Hercule și cele 12 munci care l-au făcut celebru

***File de istorie. Hercule și cele 12 munci care l-au făcut celebru***
( Ultima parte)
Despre legendarul Hercule, istoria consemnează foarte multe fapte de vitejie, însă puțini știu că acesta are legături foarte puternice cu regiunea noastră, din zona de vest a țării. Scriam într-un din articolele dedicate lui despre cum a ajuns aici, urcând pe Dunăre în sus, în căutarea Lânii de aur, împreună cu argonauţii săi. Pe vremea aceea, Dunărea avea un alt curs faţă de cel de astăzi, astfel că o parte trecea prin Iugoslavia curgând către Marea Adriatică, iar o altă parte către Pontus Euxinus, sau Marea Neagră, de astăzi.
Hercule ar fi ajuns pe meleagurile noastre în căutarea Hydrei, șarpele monstruos din Lerna. În timp ce o urmărea, semizeul ar fi căpătat puteri, asta după ce s-a îmbăiat în apele termale de pe Valea Cernei, acolo unde se află, acum, celebrele băi. Hercule ar fi ajuns-o din urmă pe Hydra în locul numit Valea Roșie, de lângă satul Șvinița. Acolo i-ar fi tăiat ultimul dintre cele opt capete. Din trupul său, spun legendele, s-a scurs atât de mult sânge încât pământul s-a înroşit şi a rămas așa până în zilele noastre. Valea în care a murit Hydra a primit numele de Valea Roșie.
Legenda ne spune că Hercule era fiul lui Zeus și al Alcmenei, o frumoasă pământeacă de pe meleagurile Mehedințiului de azi. Pentru a se uni cu Alcmena, Zeus a luat chipul și înfățișarea soțului ei, Amfitrion, plecat să lupte împotriva teleboenilor. Din iubirea lor s-a născut Hercule, iar din unirea Alcmenei cu Amfitrion, sosit imediat după aceea, s-a născut Ificles, frate vitreg cu Hercule.
Despre cum a ajuns Hercule să-l slujească timp de doisprezece ani pe Euristeu, cel care i-a dat nu mai puțin de 12 porunci, foarte grele și periculoase, am scris în numerele trecute, însă acum vom încheia cu ultimile două.


Porunca 11: Culegerea merelor din grădina Hesperidelor
La nunta sa, Hera primise în dar de la Geea nişte mere de aur, pe care le încredinţase Hesperidelor, în ţinutul hiperboreenilor, să le păzească. Hercule a primit poruncă de la Euristeu să-i aducă merele. Dificultatea sarcinii consta nu doar în faptul că eroul trebuia să treacă de paznicul merelor, balaurul Ladon, ci mai ales în aceea că trebuia să găsească mai întâi locul unde se aflau acestea. Descoperirea locului a fost o întreprindere grea şi de durată; chiar şi anticii plasau diferit grădina Hesperidelor: uneori la vest de Libia, uneori pe coastele muntelui Atlas, alteori în ţinutul hiperboreenilor. Numai Nereu l-a putut îndruma pe Heracle, nu fără să încerce să-i scape cu orice chip. Asemenea călătoriei de întoarcere după prinderea boilor lui Gerion, şi aceasta a fost presărată de episoade colaterale: lupta cu Cicnos, cea cu Busiris şi cea cu Anteu, legate de altfel şi de expediţia împotriva lui Gerion, urcarea pe muntele Caucaz, unde Heracle l-a eliberat pe Prometeu, care era legat de o stâncă şi care, în semn de recunoştinţă, i-a oferit eroului câteva sfaturi utile pentru acţiunea sa. În cele din urmă, Heracle a ajuns la muntele Atlas, după ce l-a învins în luptă pe Triton, şi aici i-a dat lui Atlas sarcina să culeagă merele în locul său, oferindu-se să susţină în locul acestuia bolta cerească. Atlas i-a adus merele, dar a refuzat să-şi reia locul, şi numai printr-un şiretlic Heracle a reuşit să plece. Euristeu i-a dat eroului merele, dar acesta le-a dăruit, la rândul său, Atenei, care le-a aşezat la locul lor.
Potrivit unei alte versiuni, Heracle l-ar fi ucis şi pe balaurul Ladon. În altă povestire, Hesperidele, disperate din cauza furtului merelor, au fost preschimbate în copaci, sub care s-au odihnit mai apoi argonauţii. După o altă versiune, balaurul a fost aşezat în cer, unde a devenit constelaţia Balaurului.


Porunca 12: Prinderea lui Cerber în infern
În secvenţa tradiţională, aceasta este cea din urmă şi cea mai grea dintre muncile lui Heracle. Însoţit de Hermes şi de Atena, Hercule a coborât în infern la Tenaros, în Laconia, după ce a fost iniţiat în Misterele Eleusine, care te învăţau cum să ajungi în lumea de dincolo. Când sufletele celor morţi au aflat că Hercule urma să vină, au fugit înfricoşate. Au rămas doar Gorgona, care era însă o umbră iluzorie, şi Meleagru, care, în cuvinte înduioşătoare, i-a povestit lui Hercule sfârşitul său şi i-a cerut veşti despre sora sa, Deianira. În Hades, Hercule l-a eliberat pe Tezeu de chinuri şi pe Ascalafos de bolovanul care îl strivea și a vrut să le ofere morţilor ca sacrificiu câteva vite din turmele lui Hades, ucigându-l pe paznicul lor, Menetes, dacă Persefona nu l-ar fi împiedicat.
În sfârşit, a primit de la Pluton permisiunea de a-l lua cu sine pe pământ pe Cerber, cu condiţia să nu folosească arme. Hercule a reuşit să-l ia pe Cerber şi i l-a dus lui Euristeu, apoi l-a condus înapoi în infern. Într-o variantă a povestirii tradiţionale, Euripide îşi imaginează că, în timp ce Hercule se afla în infern, un uzurpator din insula Eubeea, pe nume Creon, a încercat să pună stăpânire pe Teba. Hercule l-a înfruntat şi l-a ucis. Pe când aducea un sacrificiu de mulţumire, Hera i-a luat minţile.
Nebunia lui Hercule era explicată şi plasată diferit în cadrul întreprinderilor eroului.
(Vor urma și alte povești despre celebrul erou Hercule).
Autor: Dr. Ing. Aurel Grigore Sebeș

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s