Editorial. Paradoxul mincinosului și politica statului postcomunist

***Editorial. Paradoxul mincinosului și politica statului postcomunist***
Măsurile de implementare a unui alt regim cu oameni din vechiul regim este un paradox, dacă avem în vedere sistemul de formare al cadrelor necesare schimbărilor reale. Același vânt nu poate îndrepta toți arborii pe care el i-a strâmbat. Acum înțelegem de ce politicieni mărunți ajunși la putere, prezintă în atitudinea lor o trăsătură izbitoare și puțin cunoscută. Ei dau cea mai mare importanță detaliilor ne­în­semnate, care în general scapă oame­nilor normali dar pe care ei le observa în conduita celor mulți.
În consecință, politicianul mărunt vede ceva ce scapă omului normal și cinstit și speculează libertatea de acțiune pentru a se asigura că esențialul este ca orice idee sau măsura din proiectul lui politic să poată fi susținută de către o parte cât mai mare din electorat pentru al legitimă prin vot. În felul acesta politicianul ignorant înșală masa de alegători căzuți în eroare mentală, se atașează cu viclenie de sufletul mulțimii și îi prezintă o opțiune pe care oamenii o iau ca adevăr. De aici încolo putem vorbi de o legătură între viclenia politică și” paradoxul mincinosului” în problema ade­vă­rului și binelui general care au pierdut forța lor sensibilă.
Din cercetările filosofilor și logicienilor rezultă că orice propoziție este formulată cu un scop ascuns. De pildă cineva zice: ceea ce spun acum e o minciună. Și acum vine întrebarea: este adevărată sau falsă această afirmație? Dacă presupun că e adevărată, atunci e adevărat ceea ce a zis, adică a spus o minciună, deci un fals, dar dacă presupun ce e falsă, înseamnă că e fals ceea ce a spus, adică e fals că a spus o minciună și deci ce a spus este adevărat.
Dacă supunem unei analize logice toate afir­ma­țiile, ideile și proiectele politice, constatam că politicul cunoaște alte adevăruri decât cele accesibile omului sănătos psihic. Iată cât de limpede și necesară ar putea fi pentru oameni explicarea „adevărului” politic cu care un regim nedefinit ne poate orienta viața spre nicăieri. Nu-i suficient că la patru ani să constați că ai fost mințit și să ierți în speranța că situația nu se va repeta.


Tâlcul iertării este neînțelegerea jertfei și orice nădejde devine o iluzie și o ispită în același timp. O avea inima creștinului rațiunile ei pentru a ierta, dar rațiunea umană nu o cunoaște… Soluția ar fi că electo­ratul căruia i s-a format încrederea în mod repetat, să spună judecătorilor de drept civil și inchi­ziției morale toate erorile și abuzurile statului care mutilează pe vecie mutra omului purtat de senti­mentele sale.
Cu prilejul nașterii Domnului, vă spun la mulți ani tuturor și vă urez sănătate, liniște, lumina, pace, bucurie!

Gheorghe Duduială

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s