Editorial. Prețul Adevărului!

***Editorial. Prețul Adevărului!***
Ne aflăm astăzi la 30 de ani de la acel decem­brie sângeros și încă trăim o etapă a istoriei în care putem vorbi de influența tutu­ror asupra tuturor. Încă suntem marcați de eveni­mentele dezastroase, cu numeroase victime omenești cu mari pagube materiale, ceea ce ne împiedică să avem încredere în viitor. De 30 de ani ne tot învârtim în jurul cozii și orbecăim ca într-un labirint în care nu vedem lumina din cauza întunericului. Recent moar­tea Regelui a făcut să pâlpâie memoria colectivă pen­tru aflarea adevărului istoric, dar în loc să facem un efort pentru a înțelege realitatea, să eliminăm frica din noi, continuăm să privim neputincioși cum pute­rea continua nestingherită să mortifice viitorul țării prin dezvoltarea corupției. Nu-i ușor să învârti roata istoriei în lipsa valorilor umane morale și res­pon­sabile care dau strălucire personalității omului dacă sunt respectați cât timp sunt în viață. Din păcate noi românii le dăm valoare și le recunoaștem după moar­te, ca repere demne de urmat doar în situații de criză, respectiv când nu mai au decât valoare sim­bolică.
Pentru a schimba cu adevărat ceva, românii trebuie să-și dea jos măștile că nu se poate trăii în două istorii în același timp. Să închidă pagina de is­torie a trecutului comunist. Oricum, istoria României nu este bine cunoscută și nici asumată pentru că este un amestec de rușine și frică. Să mă ierte cei nostalgici, dar ateismul și comunismul și-au dovedit lipsa de finalitate și istorie și au rămas sursa tuturor rădăcinilor actuale ale omului căutător și scormo­nitor în căutarea adevărului.
Mulți spun că numai o minune ne mai poate salva, sigur minunea ne așează pe calea veșniciei, e firesc, dar prioritatea rămâne totuși cunoașterea adevărului și conștiință de sine și mai multă mutație de la „a ști” dacă știi, la „a ști să faci”, să creezi ceva. Numai constantă dintre gânduri, vorbe și fapte da tărie proprie omului și curajul de aș asuma bătălii și riscuri spre a putea evita dezumanizarea și pericolul dezastrului general.
La gândire nu putem renunța, oamenii sunt de multe ori ca drumurile care se întâlnesc adesea ca să se despartă pentru că apoi fiecare să meargă pe cărarea lui. Pentru că suntem în perioada sărbă­torilor, recomand tuturor, adversari sau prieteni să lăsăm în urma dușmănia, ura care ne desparte și să ne respectăm unii pe alții pentru că aveam tot timpul la îndemână pentru a ne batjocorii. Libertatea pe care „o vedem dar nu e” ne-a fost dată doar pentru ca din nou să fie luată.
Gheorghe Duduială

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s