File de Istorie. Versiuni despre moartea lui Tudor Vladimirescu

***File de Istorie. Versiuni despre moartea lui Tudor Vladimirescu***


Despre Tudor Vladimirescu, celebrul pandur născut în urmă cu peste 200 de ani și despre importanța sa în istoria noastră, s-au scris mii de rânduri, însă despre felul cum a fost trădat și omorât, au fost mai degrabă niște speculații decât ceea ce s-a întâmplat cu adevărat.
Nici acum, după 200 de ani nu putem ști adevărul! De ce? Pentru că întotdeauna, istoricii noștri, au ascuns adevărul, în funcție de interesele politice ale vremii.
Se spune că, în timpul ocupaţiei militare din 1789-1790, austriecii organizaseră în Oltenia cete de voluntari numite „panduri”. Vladimirescu, care ajunsese să comande aproape în totalitate pandurilor, distingându-se în luptele de la Rahova, Negotin şi Fetislam. Pentru actele sale de bravură a fost înaintat locotenent şi decorat cu ordinul „Sf. Vladimir” cu spade, iar împăratul i-a trimis un inel cu iniţialele sale. În aceste lupte Tudor a obţinut reputaţia de viteaz şi a dobândit experienţa militară care avea să surprindă aşa de mult lumea în 1821.
Din păcate, corpul pandurilor a fost dizolvat de vodă Caragea, după pacea de la Bucureşti.
Una dintre legende, privind motivația morții lui Tudor Vladimirescu, în noaptea de 27/28 mai 1821, când a fost condamnat la moarte și executat la Târgoviște din ordinul lui Alexandru Ipsilanti ar fi fost ruptura survenită între Tudor și pandurii săi, distanțarea sa față de Eteria, dar și încercarea unei apropieri față de turci.


Tudor Vladimirescu a stat la Cotroceni până la 15 mai. De aici a plecat cu toată oştirea în amurgul aceleiaşi zilei. Când a ajuns la Goleşti, şi-a aşezat armata în poziţie de luptă. Iordache, unul dintre căpitanii lui Nicolae Ipsilanti l-a invitat să cadă la pace, dar Tudor a promis să rămână credincios Eteriei şi să-i atace pe turci. Planul însă, a fost dat peste cap când un curier trimis de Tudor, de la Goleşti, i-a dovedit lui Iordache că scena împăcării avea în spate intenţia lui de a face cauză comună cu turcii pentru ai alunga pe Ipsilanti şi pe aderenţii lui din ţară.
Planul concentrat între turci şi Tudor era ca acesta, înaintând spre Câmpulung, să cadă fără de veste peste corpul puţin numeros al lui Nicolae Ipsilanti şi apoi să taie retragerea eteriştilor spre munţi. În acelaşi timp, corpul principal al lui Alexandru Ipsilanti avea să fie atacat din faţă de turci. Refuzul căpitanilor de panduri de a-şi urma şeful în politica în care acesta se angajase a dus la ruptura dintre oştire şi comandantul ei.
În această variantă, Tudor Vladimirescu a fost ridicat pe 21 mai (stil vechi) 1821 din tabăra de la Golești și dus sub escorta arnăuților la Târgoviște unde a fost judecat de un tribunal, format din boieri numiți de Alexandru Ipsilanti, care l-a condamnat la moarte. Căpitanul Iordache a ieșit în faţa taberei şi le-a arătat căpitanilor şi pandurilor scrisorile lui Tudor, spunându-le că vroia să-i dea pe mâinile turcilor ca să-i omoare pe toţi. Aceştia au fost nemulţumiţi de atitudinea lui Tudor şi nu l-au mai vrut căpitan. Atunci Iordache, i-a cerut armele şi l-a trimis pe acesta la Mitropolia de la Târgovişte.

Teama că locuitorii orașului vor încerca să-l elibereze i-a determinat pe eteriști să execute sentința imediat, astfel că Tudor a fost împușcat, iar trupul a fost aruncat într-un puţ de lângă grădina Geartol.
Într-o altă versiune se spune că Tudor Vladimirescu ar fi fost înjunghiat de către unul dintre locotenenții săi, căpitanul Iordache, după care i-ar fi retezat capul cu un iatagan, aruncându-l într-o fântână. Corpul lui Tudor ar fi fost sfâșiat și aruncat într-o râpă, însă unul dintre panduri l-ar fi scos mai târziu și l-ar fi îngropat, dar nu se știe unde.

Cert este că și atunci, ca și acum se ascunde adevărul atunci când sunt sunt trădări și încălcări ale legii!

Se vorbește că ar fi fost dus pe moșia de lângă conacul părintesc, la Vladimiri, Gorj…
Imediat după aflarea morții sale, armata condusă de el s-a dezintegrat, o parte din oșteni au ajuns în Oltenia și s-au luptat cu forțelor otomane până când au rămas fără muniții, pierind unul câte unul.
Cealaltă parte s-a regrupat câțiva ani mai târziu, adică în 1826 sub conducerea locotenenților lui Tudor, Simion Mehedințeanu și Ghiță Cuțui și au luptat pentru eliberarea de sub dominația otomană sau reducerea restricțiilor comerciale și a obligațiilor împovărătoare ale țăranilor față de moșieri și perceptori.
Dr. Ing. Grigore Sebeș

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s