Mânăstirea Albă cu nouă altare și Templul lui Apollo din Insula Leuce

***ISTORIA MITOLOGICĂ. Mânăstirea Albă cu nouă altare și Templul lui Apollo din Insula Leuce***

PARTEA I

După colindele românești, Mănăstirea Albă, “mare şi sfântă”, se afla în partea de răsărit a României, “în prundul Mării Negre, în ostrovul mărilor”. Pereţii acestei mănăstiri sunt făcuţi din lemn de tămâie, uşile de alămâie, iar pragurile sunt de alămâie sau marmură. Ea are 9 statui şi 9 altare, cu 9 uşi, cu 9 uşiţe, cu 9 ferestre, cu 9 ferstruţe, cu 9 praguri, cu 9 prăgurele, cu 9 scaune, cu 9 scăunele, şi în ea ard 9 lumânări. Această legendară mănăstire, după un text de peste Carpaţi, mai are 9 stâlpi de ceară, cu 9 de tămâie şi 9 de făclie. Ea este foarte veche, pe din afară e acoperită cu muşchi iar pe dinăuntru este aurită. Ferestrele sunt în partea dinspre răsărit către “sfântul sore”. Uşile spre mare, usciorii sunt de făclie iar în partea de deasupra biserica este cu “zebrele sus la stele”. Altarul, în care stă Maica Domnului este de mărgăritar. Jilţurile sunt de aur, iar scaunul cel mare are 9 ,,picături de soare”.
Întrega mănăstire e ca un ,,mândru soare”. Lângă mănăstire se află un lac de mir şi un pârâu de vin, în care se scaldă şi se iordănesc “Bunul Dumnezeu” şi “Bătrânul Crăciun”. Calea de la malul ostrovului şi până la mănăstire se numeşte “Cărăruica Raiului”. Când este slujbă mare la această mănăstire albă, atunci vin aici toţi sfinţii, sosesc corăbii încărcate de îngeri şi în corabie, însuşi Dumnezeu.
Face biserică mare
Cu nouă altare
Către sfăntul sore
Pe sub nouri, pe sub mare
Rasărit’a mândru sore.
Da nu-i sore resărit,
Că-i o sfântă mănăstire
Mănăstirea slujbă ţine
Iaca vine-o corăbioară
Incărcată d’ângerei
In mijlocul ângerilor
Şade bunul Dumnedeu
Cu veştmânt
Până’pământ


Acest lăcaş sfânt apare maiestuos nu numai prin splendoarea sa incomparabilă, dar şi prin dimensiunile colosale ale construcţiei sale. Mănăstirea albă este atât de vastă încât “cuprinde o lume întreagă” şi-i cu turnul până la nori. Ea mai poartă totodată şi numele de “Mănăstirea Domnilor”. Acestea sunt preţioasele date, ce ni le prezintă colindele religioase române despre miraculoasa Mănăstire Albă din ostrovul Mării Negre. Este afară de orice îndoială că această mănăstire somptuoasă şi sfântă, “mândră ca un sore”, dintr-un ostrovel al Mării Negre, cu 9 altare şi cu ferestrele spre sfântul Soare, decorată într-un mod atât de uimitor şi de o arhitectură şi sculptură atât de incomparabilă, în care ruga sfântă se făcea zi şi noapte, de săptămâni întregi, la care venea cu corabia pe mare şi însuşi Dumnezeu, şi care sta aici în “vară de aur”, şi unde totodată preotul cel mare observa răsărirea soarelui, zicem că această monumentală şi principală bazilică este incontestabil templul cel faimos al antichităţii preistorice, al lui Apollo sau al Soarelui de la hiperborei, din insula Mării Negre, numită în antichitatea grecească Leuce, adică albă.
În ostrovu mărilor
Mănăstirea Domnilor,
Mănăstire dalbă sfântă…
Prima religie monoteistă din lume

După aceste importante tradiţii arhaice, ce s-au păstrat în mod hieratic în colindele sau baladele noastre religioase populare, Mănăstirea Albă din ostrovul Mării Negre aparţinea doctrinelor teologice anteolimpice sau sistemului de 9 zei principali. Ea avea 9 altare pentru 9 divinităţi puternice cereşti sau de primă ordine, iar ruga sfântă se făcea de 9 preoţi şi de 9 patriarhi (preoţi superiori) ai fiecărei divinităţi. Această credinţă religioasă în 9 zei principali era dogma fundamentală a regiunii vechi pelasge. Însă cui erau consacrate în vechimea preistorică aceste 9 altare şi pe cine reprezentau cele 9 statui din interiorul acestui grandios şi admirabil lăcaş sfânt?
După colindele noastre religioase, influenţate puţin şi de spiritul religiunii creştine, în această ilustră mănăstire sfântă albă şedeau: Bunul Dumnezeu, Bătrânul ori Moş Crăciun (Saturnus senex), Maica Precista sau Maica Sfântă, Maica Domnului (Latona), Sânta-Măria cea Mare (Gaea, Rhea), Ion Sânt-Ion (Ianus), Sfântul-Vasile, Sânta-Măria cea Mică (Iana, Diana, Luna), Siva Vasilicuţa (Conşiva sau Ops-Consivia, divinitatea semănăturilor), iar a noua divinitate ne-a rămas necunoscută. În textul acestor colinde “Bunul Dumnedeu”, se aminteşte deseori ca ,,fiu-fiuţ” sau fiu mic în braţele Maicii Preacurate, iar locul Maicii Preacurate este de regulă imediat lângă “Bunul Dumnezeu”.
Atât în tradiţiile vechi pelasge, cât şi în tradiţiile latine, Apollo era identificat cu Soarele. În una din colindele noastre, ce se referă la Mănăstirea Albă, această divinitate preistorică este invocată sub numele de Ilion, cuvânt identic cu cel al grecilor, adică Soarele. Întocmai ca în legendele vechi pelasge, această divinitate a Soarelui mai apare în colindele noastre populare totodată ca “Dumnedeu păstoriu” şi cântăreţ cu “fluierul înverigat”. Iar în altele este înfăţişat cu plete strălucitoare, ori ca un “dalb călăreţ cu părul galbin”, “vorvorând”, după cum ni se prezintă înfățișarea sa în picturile antichităţii. Apollo, scrie Platon, are epitetul “Cu părul de aur”, după strălucirea razelor sale, care se mai numesc ,,pletele Soarelui”.
În faţă-i luce sorele
Cu radele,
În dos luna
Cu lumina…
Ce reprezintă Prundul Mării Negre

Aceste minunate versuri, păstrate cu sfinţenie de ţăranul român timp de milenii, au concentrate în ele aproape întreaga filozofie ying și yang. Zeiţa hiperboreeană Latona, persecutată de Junona, spun legendele pelasgo-greceşti, a rătăcit timp îndelungat în lume şi nici o ţară nu vroia să o primească ca să poată naşte, temându-se de răzbunarea Junonei, a puternicei zeiţe-regine. Şi memoria acestei legende despre pribegirea Maicii Domnului, care-şi caută un adăpost pentru naşterea ,,Zeului Luminii”, este cântată şi astăzi în colindele noastre apolinice.
Coborât’a, coborât,
Maica sfântă pe pământ,
I-a venit vremea să nască
Şi umblă din casă în casă,
Nime’n lume n’o lasă
Până fu Joi de cu seră
S’aşedă într’o poicioară
Şi-şi aşternu fân uscat
Şi născu mândru ‘mperat.


Despre întemeierea Mănăstirii Albe există la poporul român un însemnat ciclu de legende şi al căror fond arhaic ne este cunoscut. După conţinutul acestor legende, miraculoasa Mănăstire Alba din ostrovul Mării Negre nu era construită de mână omenească. Ea avea o origine divină, era făcută de Sfântul Soare. Anume legenda româna spune că “Puternicul Sore”, voind să se căsătorească, “a colindat ceriul şi pământul”, a umblat “prin lume şi prin stele”, 9 ani pe 9 cai, dar n-a putut găsi nici o zână pe potriva sa, care să-i fie “dalbă soţia”, decât numai pe soru-sa Iana Sândiana sau Ileana Cosândiana. – Artemis Basileia / Regina Diana – Terminându-şi această lungă călătorie de 9 ani, Soarele se întoarce în urmă la Iana Sândiana, “Domna florilor”, care locuia pe ţărmul Mării Negre – în prundul mării, într-o verde poieniță şi unde se aflau 9 argele. În una din aceste argele, care era de marmură şi învelită cu alamă, iar pe jos pardosită, şedea Iana, sora Soarelui.
Sursa:Nicolae Densușianu-Dacia Preistorică
( va urma)

Dr. Ing. Aurel Grigore Sebeș

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s