File de istorie. Mânăstirea Albă și zeul Apollo de pe Insula Leuce

***File de istorie. Mânăstirea Albă și zeul Apollo de pe Insula Leuce***
(Partea a II)

**************************************************************************************

În numărul trecut vă povesteam despre incredibila Mânăstire Albă de pe Insula Leuce, sau Insula Șerpilor de astăzi, că potrivit legendelor românești, Mănăstirea Albă, “mare şi sfântă”, se afla în partea de răsărit a României, ,,în prundul Mării Negre, în ostrovul mărilor”.
Așadar, legenda vorbește despre prundul Mării Negre, însă aici se găsește nisip şi nu prund. Știm că doar pe malurile lacurilor există prund și atunci, de ce aminteşte legenda de prund la malul mării?
Potrivit mărturiilor lui Nicolae Densușianu, cercetătorii americani, William Ryan şi Walter Pitman, au făcut o descoperire de excepție, acum 6.000-7.000 de ani Marea Neagră nu era decât un mare lac cu apă dulce, mult mai jos faţă de nivelul oceanelor, iar suprafața sa era aproape jumătate din cea a mării de astăzi.
De asemenea, niște cercetători ruşi au descoperit o vale inundată pe fundul Mării Negre, vale ce se continuă până în Crimeea, pe direcţia Dunării, care se vărsa în acel lac, anterior Mării Negre, tocmai în Crimeea. Acest lucru întărește și mai mult ipoteza savanților americani.
Tot pe fundul Mării Negre au mai fost descoperite şi oraşe scufundate, apa dulce de la fundul mării, descreşterea continue a salinităţii, etc. Acel lac, cel mai propice loc vieţii oamenilor de pe aproape 3 continente, a fost inundat prin căderea pragului Bosforului, mult mai înalt decât nivelul lacului.


Luna i-a cerut Soarelui să construiască Mânăstirea Albă

Luna, sau Diana în legendele populare românești, ar fi fost cea care i-a cerut Soarelui ( Apollo) să-i construiască această spectaculoasă și nemaiîntâlnită mânăstire cu ,,9 statui şi 9 altare, cu 9 uşi, cu 9 uşiţe, cu 9 ferestre, cu 9 ferestruţe, cu 9 praguri, cu 9 prăgurele, cu 9 scaune, cu 9 scăunele, şi în ea ard 9 lumânări.”Această legendară mănăstire, după un text de peste Carpaţi, mai are ,,9 stâlpi de ceară, cu 9 de tămâie şi 9 de făclie”.
Soarele, adresându-se surorii sale, îi zice să termine o dată cu ţesutul şi să se gătească de nuntă, ca să-i fie mireasă. Războiul şi vetalele ei erau de argint, cu aur poleit, iar suveica de aur. Iana sfioasă şi pioasă îi răspunde că unde s-a vazut şi s-a pomenit ca să iei în căsătorie soră pe frate şi frate pe soră? În fine, Iana, văzând că nu poate scăpa de multele insistenţe ale Soarelui, îi pune condiţia ca el să facă mai întâi un pod de metal, ori un pod de ceară peste mare, ori de la ţărmurile mării până la Ostrovul de unde iese Soarele, iar la capătul podului să-i facă o mânăstire albă, cu popă de ceară, o biserică de ceară şi cu toate cele din lăuntru ei, de ceară, ori să-i facă două mânăstiri, la amândouă capetele podului.


La Buhăzul mărilor
La gura argelelor,
La cea verde poeniţă
Este o mică argeluţă,
Care ţese Iana ‘n ea…
Io că te-oi lua,
Cum dici dumnea-ta,
Vitez daca-i fi
Şi te-i bizui
De mi-i isprăvi
Pod pe marea neagră
Iar la cap de pod
Cam d’o mănăstire
Chip de pomenire,
Chip de cununie,
Să-mi placă şi mie.
Soarele pleca
Cu gândul gândia
Pre loc se făcea
Ce luna poftea;
Apoi se ‘ntorcea
A se cununa…
La Mănăstirea albă
Cu popă de ceră”

Densușianu spune că ,,Această preţioasă legendă preistorică despre întemeierea bisericii apolinice a hiperboreilor de către însuşi zeul Soarelui sau de Apollo era cunoscută şi răspândită în ţinuturile greceşti până târziu în epoca romană. Locuitorii de la Delphi, după cum ne spune Pausania, povesteau că Apollo a trimis la hiperborei o biserică, pe care o făcuse albinele din ceară şi din planta numită mac. Această legendă româna stabileşte astfel cu deplină certitudine că renumitul templu al zeului Apollo sau al Soarelui de la hiperborei, care a strălucit cu atâta glorie în lumea preistorică, se afla situat într-o insulă a Mării Negre de lângă gurile Dunărei. Mănăstirea Albă de la gurile Dunării nu are rival în tradiţiile altor popoare europene. Încă din antichitatea romană, Iana era considerată identică cu Diana (Artemis) şi cu Luna. Macrobiu, unul din cei mai distinşi scrutători ai credinţelor arhaice latine, ne spune că Iana în sacrele vechi era una şi aceeaşi cu Diana, iar Varro mai adaugă că Iana ca divinitate reprezinta Luna.”


Eruditul poet Pindar, într-una din frumoasele sale ode, ne spune că Hercule fiind trimis de regele Eurystheu ca să prindă şi să-i aducă vie cerboaica cu coarnele de aur, pe care nimfa Taygeta o dedicase Dianei, a hăituit animalul din Arcadia şi până în ţinuturile hiperboreilor în ţara numită ,,Istria”. Aici a venit la reşedinţa Dianei, fiica Latonei, care l-a primit cu mult respect.
O deosebită importanţă istorică ne prezintă acest pasaj al lui Pindar care, pe baza vechilor tradiţii religioase din vechime, ne spune că reşedinţa Dianei era în ţara hiperboreilor, în ţinutul numit Istria, aflat la gurile Dunării, care era foarte cunoscută comercianţilor greci şi unde mai târziu noi aflăm un oraş însemnat numit Istria şi Istros.
Tot în Delta Dunării se afla și era adorată fiica Latonei- Diana, care în epoca romană este cunoscută sub numele de “Diana Regina”. În fine, aici mai aflăm şi ostrovul numit Letea după numele Latonei şi portul numit Selina – SULINA – (sau Luna) de care aminteşte si Hecateu.
Din insula cea sfântă a lui Apollo, scrie Hecateu Abderida, se vedeau unele înălțimi de pământ de la Selina și care nu era mult depărtată. Selina din țara hiperboreilor era o realitate geografică, Insula Leuce sau Albă, care după războiul troian a fost consacrată mormântului lui Ahile, se afla situată în fața celor două guri de sus ale Dunării: Chilia și Sulina.
Se cunoaște faptul că acest braț al Dunării, Sulina, în secolul al X-lea e.n. a fost cel mai navigabil, apare în scrierile lui Constantin Porfyrogenitul sub numele de ,,Selina”.
Hecateu din Abderida mai scrie că:,,Din insula cea sfântă a lui Apollo se vedeau oarecari înălțimi terestre de la Selina – dar el nu avea în vedere un aspect al cerului sau depărtarea lunii de acest colț de pământ, ci numai acea parte a continentală din Delta Dunării, care și în Evul Mediu era cunoscută navigatorilor din Marea Neagră sub numele de Selina.


Aici, în mijlocul platoului acestei insule s-au găsit, în anul 1823 ruinele unui templu de o întindere extraordinar de mare. În unele locuri zidurile acestei clădiri mai aveau încă o înălțime de 1, 67 m. Construirea acestui templu, spunea Koehler, se reduce la epoca arhitecturii primitive sau ciclopice. Zidurile erau formate din blocuri foarte mari de piatră albă și piatră de calcar, prea puțin prelucrate și așezate unele peste altele, fără nici un ciment. Acest templu din insula Leuce, ne apare în fragmentele descoperite la 1823 ca o operă de artă monumentală.
Se mai spune că era bogat împodobit cu marmură albă, după numeroasele fragmente de sculptură descoperite aici. Astăzi, din toate ruinele ce mai existau acolo la 1823 nu mai exista aproape nimic. Iar, despre proporțiile grandioase ale acestui templu se spune că erau de aproape 30 m, fiecare latura a sa, iar aceasta ne indica faptul că acest templu a fost construit pentru adorarea unui mare zeu. Se spune că acolo era templul unui mare zeu sau a unei mari puteri divine, iar forma arhitectonică a acestei construcții corespunde pe deplin templelor antice ale zeului Apollo.
Apollo, marea divinitate a rasei pelasge din insulele arhipelagului, era celebrat aici printr-o lungă serie de sărbători, de petreceri, jocuri, cântări și spectacole. La festivitățile cele mari, care se celebrau aici, toate orașele din Cyclade trimiteau delegații cu daruri și coruri de virgine. Iar fetele delenilor, după ce sărbătoreau mai întii pe Apollo, apoi cântau laudele Latonei și Dianei și, în fine, imnuri despre strămoși. Aici se făceau adunările solemne ale confederațiunii pelasgilor maritimi (Ioanilor), care veneau la aceste sărbători cu femeile lor îmbrăcate foarte elegant, potrivit aceleor vremuri. Aici, după cum spune Pliniu, era târgul cel mare al întregii lumi.
Orașul Delos, bogat și magnific, deși era deschis și neîntărit cu pază, nimeni n-a cutezat să-l atace în vechime, nici chiar perșii din timpul lui Darie. Acest oraș, după cum ne spune Pausania, și-a apărat locuitorii săi împotriva tuturor relelor prin credința în Dumnezeu.


În tradițiile cele mai vechi ale poeziei populare române, insula Delos apare sub numele de Deal sau Dealul Mare din Marea Mare. Aici, după cum ne spun legendele populare românești, Maica Domnului avea o biserică de aur întocmai după cum era faima și în epoca grecească. Tot aici se afla o mânăstire înaltă, în care făceau rugăciuni 9 popi, 9 diaconi si 9 patriarhi, slujba fiind ascultată de Maica Domnului în timp ce-și legăna fiul în brațe.
Potrivit vestigiilor istorice, Hiperboreii, după cum ne spune Herodot, trimiseseră la început două fete virgine însoțite de cinci cetățeni, ca să ducă la templul lui Apollo din Delos darurile din prima lor recoltă. Dar s-a întâmplat că aceste fete nu s-au mai întors înapoi. Din acest motiv, hiperboreii s-au supărat și de atunci aduceau darurile numai până la frontiera lor și de aici rugau pe vecinii lor să le transmită din popor în popor, până vor sosi la destinația lor în Delos.


Reminiscența despre trimiterea acestor fete la Delos, cum și despre faptul că ele au fost umilite, a rămas până astăzi în tradițiile noastre. Importanța deosebită a insulei Delos a fost în timpurile eroice sau antehomerice, se reduce la tradițiile istorice românești, când religia lui Apollo devenise RELIGIE UNIVERSALĂ în lumea grecească, când magnificul templu din Delos avea relații strânse religioase cu hiperboreii de la nordul Dunării de jos, și când această insulă purta numele de PELASGIA și Scythyas.
(Sursa: Nicolae Densuşianu ,, Dacia Preistorică” )


Autor: Dr. Ing. Aurel Grigore Sebeș


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s