Argeș. Călător pe meleaguri argeșene

***Argeș. Călător pe meleaguri argeșene***
(III, urmare din nr trecut)
Am să spun, cum este și firesc, câteva cuvinte despre ansamblul monumental de la Mateiaș. Iar cine dorește să aibă mai multe informații are o largă paletă documentaristică. Se află la circa 11 Km nord-est de Câmpulung Mușcel, pe drumul european E 57 (DN 73), care face legătura cu Brașovul. Imediat cum ajungem la fabrica de ciment „Holcim” din Valea Mare Pravăț și depășim ramificațiile spre Nămăiești și Târgoviște, șoseaua începe să urce în serpentine lărguțe, având, la un moment dat, în stânga banda transportoare care aduce calcarul de la cariera de pe muntele Mateiaș, la fabrica de ciment, iar în dreapta dealul Mateiaș, ce se înalță și el, pas cu pas, în pantă domoală. În apropierea drumului, pe partea dreaptă a dealului, se profilează o construcție metalică de culoare roșie, asemănătoare unui perete, în interiorul căreia este o siluetă umană, ce pare a fi încorsetată, ținută cu forța în aceea construcție. În față o cruce obișnuită de piatră. Am aflat că lucrarea este opera sculptorului Aurel Vlad din Galați și a fost ridicată în memoria sutelor de luptători anticomuniști argeșeni, din perioada imediat următoare celui de al doilea război mondial. Și poate că nu întâmplător a fost amplasată la mică distanță de sanctuarul de la Mateiaș.





Revenind la mausoleu, acesta ne apare maiestos în fața ochilor cum trecem de intrarea la cariera de calcar și ajungem în vârful dealului. Mai précis, sub denumirea de „Mausoleul Mateiaș” vorbim de un complex omagial, religios și muzeal, format din platformă de paradă, scări de acces, basorelief, spații muzeale interioare istorico-militare, capelă, osuar, turn cu foișor. Capela, osuarul și turnul cu foișor au fost ridicate în perioada 1928-1935 de antrepriza italianului De Nicolo, pe baza planurilor arhitecților bucureșteni Dumitru Ionescu Berechet și State Baloșin. Inițiativa a aparținut filialei locale a Societății „Cultul Eroilor”, cheltuielile fiind asigurate prin participarea în cea mai mare parte a localnicilor. Datorită climei, infiltrațiilor de apă și cutremurului din 4 martie 1977 edificiul a fost supus de-a lungul timpului la mai multe lucrări de reparații și consolidări, iar în urma lucrărilor din perioada 1980-1984 obiectivul a fost extins prin construirea impozantelor scări de acces, lucrate manual de musceleanul Tiru Constantin, terminate în partea superioară cu un basorelief lung de 16 metri și înalt de 3,5 metri, realizat de un alt artist plastic local, Adrian Radu.

Pe basorelief este reprodusă o scenă de luptă iar pe laterale se află înscrise următoarele slove de emoționant patriotism și înaltă prețuire față de cei care s-au jertfit pentru reîntregirea și neatârnarea pământului strămoșesc: „Pentru onoarea patriei și a drapelului, pentru făurirea unității României, noi am apărat cu bărbăție și credință în victorie, până la jertfa supremă, pământul sfânt al țării, lăsându-vă vouă, generațiilor viitoare, o națiune liberă și independentă” și “Ne plecăm cu venerație în fața sacrificiului suprem al bravilor eroi ai neamului, apărători demni și viteji ai ființei noastre naționale, iar la chemarea patriei vom ști să ne jertfim și noi pentru păstrarea independenței și suveranității României.”

Deasupra basoreliefului este amplasată o cupă, realizată din piatră de Albești, destinată flăcării veșnic vii, pentru cinstirea eroilor căzuți la datorie. Poate greșesc, dar nu-mi amintesc să fi văzut vreodată această flacără, probabil că se aprinde numai în zilele când aici au loc evenimente omagiale. De asemenea platoul din față a fost nivelat și betonat aici având loc reviste de front și parade militare omagiale. În lateralele construcției au fost amplasate două piese de artilerie terestră, iar zona a fost plantată cu arbori și arbuști. Dacă îmi amintesc bine, în partea dreaptă a mausoleului, ceva mai la vale, este amenajată o cișmea, dar când am trecut eu pe acolo părea a fi secată. La parterul complexului în sala din stânga este amenajat un mic muzeu unde sunt expuse hărți ale câmpurilor de luptă, harta României Mari, fotografii ale unor eroi căzuți la datorie, arme de diferite tipuri, medalii, brevete militare, drapele, obiecte diverse ale unor ostași, documente sau diverse publicații referitoare la primul război mondial. În partea dreaptă a edificiului este sala în care după 1990 au fost realizate două reușite diorame, una care înfățișează un comandament amenajat ad-hoc pe linia frontului și una care reprezintă un sector al aliniamentului de tranșee și care reproduce audio-video o scenă de luptă pe timp de noapte, terminată simbolic cu un însuflețitor cântec patriotic, dedicat eroilor. Picturile interioare originale au fost realizate de Olga Greceanu, reprezentând scene de luptă, dar acestea deteriorându-se în timp au fost înlocuite cu decorațiuni de tip „Murano”, sub motto-ul „Glorie eternă eroilor neamului românesc !” Cupola este decorată cu portretele unora dintre glorioșii noștri voievozi și domni precum Ștefan cel Mare, Vlad Țepeș, Mircea cel Bătrân, Neagoe Basarab, Matei Basarab, Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu. De asemenea aici apar înscrise și numele localităților unde au avut loc lupte grele: Mateiaş, Rucăr, Valea Mare Pravăţ, Câmpulung Muscel, Dragoslavele, Albeşti, Cândeşti, Nămăeşti, Lereşti. La subsol se găsește osuarul unde este un sarcofag transparent cu osemintele a peste patru sute ostași neindentificați. Tot aici, pe pereți sunt aplicate 31 de plăci de marmură, pe care sunt inscripționate numele a peste 2000 de eroi români necunoscuți care au căzut în luptele de pe aceste locuri. Turnul are forma exterioară de cruce, iar accesul se face în interior printr-o scară în spirală.

Ansamblul monumental se impune nu numai prin grandoarea și prin valoarea sa istorică,dar are și o valoare artistică deosebită. Materialul de bază folosit, piatra de calcar, îi asigură perenitate, iar duritatea sa este asemenea sângeroaselor bătălii. Întreg ansamblul exprimă limpede și hotărât sentimentul românesc de stimă, respect și prețuire pentru eroii neamului.De aici, mergând mai departe pe culoar, ne îndreptăm pe serperntine dese și strânse spre Dragoslavele și Rucăr, pe dreapta zărindu-se când și când, în vale, satele Valea Hotarului șI Lunca Gârții, precum și zglobia apă a Dâmboviței. Se spune că pe vremea lui Cuza mulți localnici au migrat în Vrancea și au întemeiat satele Rucăreni și Dragosloveni, azi componente ale frumoasei localități Soveja. Loc sfânt undea fost descoperită balada „Miorița”, iar ceva mai la răsărit, la Câmpuri, a văzut lumina zilei Moș Ion Roată. Și aici s-au dat lupte grele în primul conflict mondial și a fost ridicat un monumental mausoleu în perioada interbelică. La circa 5 km mai sus de Rucăr dăm de localitatea Podul Dâmboviței, aflată la poalele munților Piatra Craiului și unde se deschid drumurile către cabanele Cascoe și Brustureț și multele pensiuni apărute în ultimii ani. Aici găsim și casa de vacanță a celui care a fost dramaturgul Paul Evereac (pe numele său real Petre Constantinescu) personaj aspru judecat de intelectualitatea „subțire”,cârcotașă și frustrată de după 1990. Pe un panou scrie „Sunt bineveniți doar cei în stare de contemplație artistică, sete de cultură, dorință de reconfort.

Turiștii grăbiți să-și vadă de drum!”. Și tot aici găsim o serie de sculpturi de inspirație folclorică, rezultate ca urmarea unui proiect cultural inițiat de Everac. Recomand cu drag ca în drumurile voastre prin zonă, cu treburi sau ca turiști, să poposiți în acest loc care vă oferă panorame superbe spre Câmpulung Mușcel, Valea Mare Pravăț, Nămăiești, Stoenești sau Lereștiși care amintește de o pagină de istorie glorioasă neamului. Ni-se spune că „istoria este o frumoasă poveste” dar trebuie să avem grijă pentru că de multe ori această poveste este interpretată și spusă funcție de interese, că este deteriorată și mistificată. Inclusiv eroii ei sunt judecați în această paradigmă. Trebuie să fim atenți la curentele globaliste de „rescriere” a istoriei, soldată în ultimii ani cu coborârea de pe socluri, la propriu și la figurat, a unor personalități unanim și universal recunoscute. Mâine pot veni unii care să ne spună că nu s-a întâmplat nimic, că întotdeauna a fost pace și prietenie, că sutele de mii de oseminte sunt numai niște închipuiri. De aceea avem datoria să ne apărăm istoria adevărată, să ne apărăm eroii neamului și monumentele închinate lor. Am citit că încă din anul 2018 sunt niște dispute în instanță cu privire la cine deține proprietatea ansamblului monumental și referitoare la unele terenuri de sub și din jurul construcției.

Nu știu care mai este stadiul acestora, dar mi-se pare că numai la noi se poate întâmpla așa ceva cu un monument istoric de importanță națională. Fiind un loc cu oarecare afluență public pe terasa monumentului au fost amenajate și niște mici spații comerciale, în câteva mici căbănuțe. Și încă ceva, unele dintre materialele documentare de pe Internet trebuie citite cu oarecare rezerve pentru că prezintă date și informații contradictorii. Nu mai vorbesc de faptul că unele „se vede de la o poștă” că sunt plagiaturi.


Sociolog Gheorghe Geantă


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s