Vâlcea. ,,Drumul Athosului Românesc”, reabilitat de CJ

***Vâlcea. ,,Drumul Athosului Românesc”, reabilitat de CJ***

Președintele CJ Vâlcea, Constantin Rădulescu, vicepreședintele Florian Marin, IPS Varsanufie arhiepiscopul Râmnicului, precum și primarul comunei Muereasca, Ion Ungureanu au participat ieri, 11 noiembrie a.c., în incinta Mânăstirii Frăsinei, la recepția lucrărilor la D. J. 658, cunoscut drept ,,Drumul Athosului Românesc”.

Lucrările, care au debutat în urmă cu doi ani au vizat reabilitarea și modernizarea DJ 658 „Gura Văii- Mânăstirea Frăsinei”, pe o distanță de 13,4 km.

Autoritățile județene din Vâlcea au ținut să precizeze că a fost asfaltată calea de acces către acest sfânt lăcaș, s-au realizat consolidări în zonele afectate de surpările de teren, fiind construite mai multe poduri și amenajate intrări pe drumurile laterale.

,,Valoarea totală a proiectului a fost de 42 758 944 lei, lucrările fiind realizate de către RAJDP Vâlcea.Felicitări tuturor celor angrenați în realizarea acestui proiect ( constructor, proiectant, personal tehnic și de specialitate din Consiliul Județean Vâlcea, consilierilor județeni din mandatul precedent, administrațiilor locale Bujoreni și Muereasca), care prin contribuția adusă au făcut ca zona să devină un punct central în turismul național monahal! Și astfel, un proiect de suflet inițiat de președintele CJ Vâlcea, domnul Constantin Rădulescu, a devenit ieri realitate!” a precizat vicepreședintele CJ Vâlcea, Florian Marin.





Scurt istoric al Mânăstirii Frăsinei

La intrarea în mănăstire, pe o placă din piatră, stă scris acest text, care precizează: ,,Istoricul mînăstirii Frăsinei”:„Mînăstirea Frăsinei există de la începutul sec. XVIII. În anul 1710, doi călugări sihaștri vin și ridică aici, cu binecuvîntarea Episcopului Damaschin al Rîmnicului, o bisericuță din lemn cu hramul „Nașterea Sf. Ioan Botezătorul”. În anul 1763 Cîrstea Iovipali cu fratele său Damian și cu fiul celui dintîi, Nicoliță Iovipali, zidesc în locul bisericii din lemn învechită, biserica din zid, care se păstrează pînă azi la cimitirul călugărilor. În jurul ei erau chilii, care azi nu mai sunt. Prin anul 1787-1788, în războiul turcilor cu nemții, schitul este părăsit de călugări, pustiindu-se pînă în anul 1845. În acest an vine la Frăsinei călugărul Acachie de la Mînăstirea Cernica și care cu învoierea urmașului primilor ctitori, Gheorghe Iovipali, începe renovarea schitului: pridvorul deschis al bisericii se închide cu cărămidă și se zugrăvește, refăcînd și încăperile chiliilor. Lucrările se termină la 10 iunie 1848. În anul 1859, Episcopul Rîmnicului, Sf. Calinic, vizitează Frăsineii și hotărăște ridicarea altor construcții mai sus de bisericuța cea veche, pe locul de azi. Lucrările pentru biserica mare, cu hramul „Adormirea Maicii Domnului”, încep în anul 1860 și se termină la 12 mai 1863. Tot în acest timp se ridică în jurul bisericii, din partea de sud, apus și nord, chilii pentru călugări. Fostul arhimandrit de scaun al Episcopiei Rîmnicului, apoi Episcop de Roman (1900-1911), Gherasim Safirim, a făcut cheltuieli mari pentru casele de pe latura de răsărit precum și paraclisul în anul 1888. Biserica veche își păstrează pictura în interior de la 1763, fiind făcută de „Teodor Zugravul și Enache ucenicul”. În tindă este pictura de la 1848.În anul 1864, Domnitorul Alexandru Ioan Cuza, apreciind pe ctitorul cel nou de la Frăsinei, Episcopul Sf. Calinic, exceptează de la expropiere M-rea Frăsinei. În decursul vremurilor, Mînăstirea Frăsinei a prosperat cu alte clădiri și anexe, așa cum se vede azi. Sf. Calinic, Ctitorul Sf. Mînăstiri Frăsinei, a pus aici rînduiala de slujbă și trăire religioasă, după tipicul Sf. Munte Athos, în care se include și restricția ca în Sf. Mînăstire Frăsinei să nu intre niciodată femei.”

Femeilor le este interzisă intrarea în această mânăstire

Mănăstirea Frăsinei este singura mănăstire ortodoxă în care nu au voie să intre persoanele de sex feminin. În perioada comunistă această interdicție a fost ridicată. În august 2013, Veronica Bulai, mama Monicăi Columbeanu ar fi înnoptat în această mănăstire, iar a doua zi a murit, după ce s-a surpat o bucată de stâncă care i-a căzut pe cap. Preoții din zonă afirmă că nicio femeie care a intrat în mănăstire nu a scăpat nepedepsită și sunt foarte multe legende despre femei care ar fi încercat să sfideze această poruncă bisericească.

Georgiana Leulescu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s