File de Istorie. BASARABIA, ÎNCOTRO?


***File de Istorie. BASARABIA, ÎNCOTRO?***
„Monstruoasa târguială fascisto – comunistă din 23 august 1939 a creat pe teritoriul de Est al României un al doilea stat românesc, așezând pe râul Prut un zid al durerii, sfârtecând violent și pe nedrept teritoriul istoric românesc.
Puțini au fost aceia care, timp de peste jumătate de veac, și-au manifestat dorința să repare această uriașă nedreptate politică, juridică, etnică, culturală și religioasă, cauzatoare de suferințe dramatice pentru poporul român. Nimeni din organismele internaționale nu s-a sesizat din oficiu că, potrivit normelor Dreptului Internațional, ceea ce s-a petrecut pe teritoriul românesc dintre Prut și Nistru se încadrează riguros în sfera odioaselor crime de război săvârșite în numele și sub acoperirea Pactului RIBBENTROP-MOLOTOV…”(Fragment extras din lucrarea intitulată DREPTATE ROMÂNIEI!, autori, General de Corp de Armată în retragere Ion Șuța și Col. (r) Geo Stroe)
În anul 1990, mult regretatul poet Adrian Păunescu publică, a doua ediție, lucrarea intitulată „Poezii cenzurate” 22 august 1968 – 22 decembrie 1989. Din această lucrare, vă prezint spre lecturare următoarea poezie:


BASARABIA
Țara noastră zbuciumată,
Mamă mult îndurerată,
Ți-au furat cei răi o fată,
Încă-o dată și-ncă-o dată.
La-ntuneric de ursită
Când barbarii se agită,
Ți-au răpit, răpit, răpită,
Partea cea mai răsărită.
Au venit cu mare grabă
Și cu steaguri pe tarabă,
Prefăcându-se c-o-ntreabă
Că știau că sângeri, slabă.
Și-au făcut să fie roabă
Fata ta cea basarabă.
I-au făcut cosciug din lemne
Și-au avut purtări nedemne,
Limba ei să o îndemne
La remorca altor semne.
I-au golit de oase lutul
Și i-au arestat trecutul.
Floarea i-au bătut cu cnutul
S-au purtat cu ea ca mutul
Care-și molfăie sărutul,
I-au golit de steme scutul,
Pân-a plâns în maluri Prutul.
Mamă, ți-au furat o fată,
Țara noastră-ndoliată,
Că prea rar te afli toată,
Cum dreptatea te arată.
Mamă, să-ți înveți recruții
Să mai facă revoluții.
Într-o carte dreapta du-ți-i
La o hartă sfântă du-ți-i.


Către țara noastră du-ți-i
Să audă mulții muții
Cum își plâng tăcut pierduții,
Chișinăul, Cernăuții.
Mamă, lacrimă de jale,
Mamă cu mâinile goale,
Cheamă-ți fiii să se scoale
Pentru dreptul fetei tale.
Că o umilesc străinii
Și îi pun pe frunte spinii,
Mamă, potolită foame,
Mama mamelor de mame.
Câinilor care te latră
Dă-le bucături de piatră,
Că sub neamul lor de șatră
Arde vechea noastră vatră.
Și-am zis verde cum e dorul,
Foaie-n trei de-a tricolorul,
Mamă nu se stinge dorul
Care-ți va-ntregi poporul.
Ține minte înc-o dată,
Țară, mamă-ndoliată,
Cu destinul tras pe roată
Că nici astăzi nu ești toată.
Și că-ți este încă roabă
Fata ta cea basarabă
Ce de dorul tău întreabă…
Ea-și răspunde, ea întreabă.
1968 – 1971
Lt. Col.(r) Victor Epure

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s