File de istorie. RĂZMERIȚELE ȚĂRĂNEȘTI DIN SATELE OLTENIEI

***File de istorie. RĂZMERIȚELE ȚĂRĂNEȘTI DIN SATELE OLTENIEI***

Drăgănești-Olt – ianuarie 1961 – recurs la istorie.

Toate popoarele ocupate de Rusia Sovietică după cel de-al II-lea Război Mondial trebuiau să adopte în lumea satelor, fie și cu forța, colectivizarea agriculturii. În țara noastră, P.M.R. a desfășurat în perioada 1949 – 1962 procesul de colectivizare a agriculturii ce a constat în confiscarea proprietăților agricole private și comasarea lor în ferme agricole numite G.A.C. (Gospodăria Agricolă Colectivă). Colectivizarea agriculturii a început greoi și haotic între anii 1953 – 1956, fiind reluată cu agresivitate și dusă la final în anul 1962.

Începând cu luna ianuarie 1961 statutul multor țărani din satele oltene de oameni liberi și legați de bucata lor de pământ din care-și asigurau existența, se transformă peste noapte în acela de reacționari, bandiți, elemente dușmănoase care se împotriveau colectivizării. După arestarea părinților, copiii lor rămași acasă, trăiesc adevărate drame, fiind și ei catalogați ca fii de reacționari. Pentru originea lor „nesănătoasă”, în afară de lipsurile de tot felul pe care le îndură, le sunt închise drumurile către anumite școli, licee, facultăți.

Este memorabilă și în același timp amuzantă relatarea unui fost coleg de serviciu – M.M. Ilie Ghe. din Stoenești, Olt – despre mama lui rămasă văduvă de război, dar cu pământul moștenit de șapte hectare, ceea ce o situa în rândul chiaburilor. Femeia, o țărancă simplă, neștiutoare de carte, cu dorința de a-și trimite fiul, rămas orfan de tată, la o școală, se adresează secretarului de partid pe comună să o ajute în acest sens.

După rugămintea femeii către tovarășul secretar P.M.R., răspunsul acestuia este următorul: „- Da, dar dumneata ai o origine nesănătoasă!” Răspunsul femeii este următorul: „- Nu, eu sunt sănătoasă, pot să muncesc și dacă e nevoie mă trec și la colectiv să muncesc și acolo!”Ca în toate localităţile din Oltenia şi în comuna Drăgăneşti-Olt lucrurile s-au precipitat. De voie sau de nevoie s-au trecut oamenii la colectiv, dar şi în această localitate chiar dacă mai puţin ca în altele au fost ţărani prigoniţi, torturaţi şi trimişi în puşcărie.Iată ce ne spune dl. Catană M. Ion , drăgăneştean get-beget că s-a întâmplat în localitatea noastră în acea perioadă:În anul 1949, după ce s-a făcut naţionalizarea şi după ce au fost ridicaţi boierii din pământul deţinut de aceştia s-au constituit primele I.A.S.-uri şi în Drăgăneşti-Olt, primul director al noului înfiinţat I.A.S. a fost unul Rădoi Tudor (drăgăneştean) fost şef de cuib al legionarilor, dar un bun organizator şi bun orator. După ce a fost depistat de securitate că a fost legionar a fost dat afară şi arestat.

Ştiu de asemenea că, la ridicarea boierilor în noaptea de 28/29.02. 1948 se formaseră dinainte comisii care să execute această operaţiune şi aceste comisii au primit ordin să fie la poarta conacelor boiereşti toate la aceeaşi oră.Înainte de a fi ridicaţi boierii, în comuna noastră a luat fiinţă Organizaţia Tineretului Sătesc, transformată mai târziu în UTM şi apoi în UTC. În cadrul acestei organizaţii, activiştii de partid duceau muncă de lămurire în rândul tinerilor ca ei să-şi lămurească părinţii să se înscrie la colectiv.

În acea perioadă de tristă amintire, prin comună circulau în rândul sătenilor, dar şi al satrapilor care umblau pe uliţele satului împreună cu activiştii de partid să convingă lumea să se treacă la colectiv, următoarele versuri: -Ori te spânzuri, ori te îneci/Dar la colectiv te treci!Iar replica ţăranilor era:- Nu mă spânzur, nu mă-nec/Nici de-al dracu nu mă trec!”

Pe teritoriul comunei noastre până în perioada anilor 1948 – 1949 a funcţionat în paralel cu Camera Agricolă o instituţie de stat numită PRETURĂ, cu un pretor care era un fel de adjunct al prefectului şi răspundea de agricultură. La Camera Agricolă, şef era un inginer agronom Giurăscu de care ştiu că se înrudea cu renumita familie de istorici Constantin şi Dinu Giurăscu. Acesta era un om deosebit, un bun profesionist şi sfătuitor în ale agriculturii. Aduna oamenii pentru a-i prelucra când să semene ogorul, ce seminţe să folosească, ce lucrări de întreţinere să execute şi alte sfaturi utile pentru ţărani la vremea respectivă.Pe teritoriul comunei noastre a trăit un fost maior al armatei române numit Velescu. Acesta era un strălucit gospodar, avea livadă de pomi şi o suprafaţă mare de vie (4 ha) lucrată ca la carte.

Maiorul Velescu nu a fost ridicat odată cu boierii pentru că, de fapt, el nu avea o moşie prea mare, dar după aproximativ trei ani de la ridicarea boierilor a fost arestat şi el cu învinuirea de criminal de război, deoarece luptase pe frontul de Est. Acuzaţia de criminal de război nu a stat în picioare, deoarece el, ca ofiţer, se ocupase de partea administrativă şi nu fusese ofiţer de front. Procesul a fost public, în centrul comunei Drăgăneşti şi dacă învinuirea de criminal de război nu au putut să i-o atribuie, l-au acuzat de furt şi anume că sârma de la vie şi de la gard ar fi adusă din Rusia. A primit trei ani de puşcărie. În momentul înfiinţării I.A.S.-ului Drăgăneşti, primar era Tinică Cotoi şi viceprimar Marin Militaru.

A urmat apoi întovărăşirea care a fost de fapt primul pas spre colectivizare. Ţăranii se uneau în cete sau grupuri şi munceau pământul împreună.Prima grupare de întovărăşire constituită în Drăgăneşti a purtat denumirea de Mitrea Cocor apoi cea de-a doua Pământ desţelenit şi a treia Valea Sodolului. În perioada întovărăşirilor primarul com. Drăgăneşti a fost Dincă Constantin, poreclit Codan. După întovărăşire se căuta să se convingă ţăranii să se treacă la colectiv, purtându-se adevărate lupte pentru ca aceştia să fie convinşi.În prima fază cei care nu voiau să se treacă la întovărăşire erau scoşi de pe pământul lor şi primeau pământ pe teritoriul comunelor vecine pentru a-i determina în acest fel să se treacă şi ei la întovărăşire şi apoi la G.A.C. (Gospodăria Agricolă Colectivă).În mod treptat s-au trecut la colectiv foştii argaţi ai boierilor Manoleşti care aveau pământ puţin. Unii au făcut-o din instinct politic văzând în aceasta o perspectivă de a promova în noua societate ce se anunţa a fi luminoasă. După terminarea perioadei de întovărăşire a fost o adevărată luptă pentru a-i putea convinge pe ţărani să se treacă la colectiv.

Depunere coroane de flori la Monumentul Eroilor de la Izvoarele Olt

Această luptă a fost grozav de lungă încât prin anul 1959şi 1960 s-a început trecerea în masă la colectiv.În această perioadă cotele pe spinarea ţăranilor erau foarte mari, obligatorii şi greu de suportat; acestea erau cote de: cereale, lapte, carne, lână, struguri. Cotele erau de fapt plătite ţăranilor în bani cu o sumă destul de mică, simbolică. Prin anii 1959-1960 prin sat au reînceput să colinde echipe de colectivişti, oameni fără căpătâi care aveau o imagine proastă în localitate împreună cu activiştii de partid de la Reşedinţa Regiunii Argeş (din care făceam şi noi parte) pentru a-i convinge pe cei nehotărâţi să se treacă la colectiv. Aceste echipe de satrapi veneau în curţile oamenilor şi le luau bunurile cu forţa ( boi, căruţa, plugul, rotilele şi grapa) erau violenţi şi uneori săreau la bătaie (Purcărea Marin a fost bătut de aceştia şi moartea i s-a tras din acea bătaie – ne spune Fănică Dogeanu- Săvulescu).

Acest lucru a umplut paharul şi oamenii au început să se organizeze în grupuri şi au mers la primărie să-şi ia înapoi cererile pe care şi aşa le întocmiseră cu forţa fiind şantajaţi şi ameninţaţi de echipele de haimanale care colindau pe uliţele satului. Ţăranii considerau că, dacă îşi iau înapoi cererile nu-i mai leagă nimic de aceşti satrapi şi de colectivul lor. În aceste condiţii s-au strâns în faţa primăriei o mulţime de oameni la care nu se mai făcea faţă cu restituirea cererilor.”„ Eu, împreună cu Manea Gheorghe am tras clopotul de la biserică pentru a alarma comuna să vină cât mai mulţi în faţa primăriei „ ne spune Sandu Stîngă. „ Printre grupurile de oameni adunaţi în faţa primăriei- precizează Catană M. Ion- erau infiltraţi securişti care împreună cu cozile de topor ar fi depistat câţiva oameni care au fost acuzaţi că ar fi fost capii revoltei, dar mulţi dintre aceştia erau nevinovaţi „.Aşa zişii capi ai revoltei au început să fie chemaţi la sediul miliţiei şi la sediul securităţii din Drăgăneşti pentru a li se lua declaraţii. În aceste condiţii având şi un curaj nebun, dar în acelaşi timp fiindu-le şi teamă de securişti, în prima fază cei vizaţi, adică: Segărceanu Ion, Popescu Petre (poreclit Gongu), Duţă Ilie, Duţă Nicolae, Lulache Dumitru,Dinu Grigore au pus o placardă pe uliţa lor cu inscripţia ,,Pe aici nu se trece” după care au fugit acasă şi s-au ascuns în pădurea Sălindar al cărui pădurar era la vremea aceea Vişan Ion.

Colonel ( r) Victor Epure

Securiştii văzând că nu este rost să-i găsească au forţat pe pădurar pe care l-au bătut şi chinuit spunându-i că numai el îi ascunde în pădure pe bandiţi şi că de fapt ştie de ei, dar nu vrea să-i predea şi dacă nu o va face îl vor aresta pe el. Pădurarul, speriat de ceea ce i se întâmplă i-a căutat în toată pădurea, s-a căţărat în copacii cei mai înalţi şi după zile întregi de căutări şi urmărire prin pădure îi depistează pe fugari şi îi anunţă că dacă nu se vor preda la securitate el îi va preda, pentru că s-a săturat să tot ia bătaie şi să fie ameninţat cu puşcăria din cauza lor.Pentru că era toamnă târziu, vremea se răcise, fugarii se hotărăsc să se predea.Din rândul lor sunt găsiţi vinovaţi, arestaţi şi duşi la Piteşti pentru anchetă, apoi în lagărul de muncă de la Periprava următorii: Popescu Petre, Duţă V. Ilie, Onescu Vasile, Dorobanțu V. Ion și Jumugă F. Florea.

După arestarea acestora, oamenii s-au speriat şi au început să-şi ducă înapoi cererile pe care le întocmiseră mai de mult şi în acest fel în anul 1961 aproape toţi s-au reînscris la colectiv (G.A.C.-ul cu denumirea Vasile Roaită). Spun aproape toţi, deoarece în localitatea noastră nu se ştie cum au scăpat netrecuţi la colectiv un nr. de cinci familii, acestea rămânând în afara colectivei pe toată perioada de colectivizare, adică până în decembrie 1989. Aceştia au fost: Săvulescu Alexandru, Neaga Alexandru, Berechet Marin, Grigore Bacă, Nistor Ioniţă.

Din satul Comani în acea perioadă au fost arestaţi pentru că s-au împotrivit colectivizării următorii ţărani: Vlad Vasile, Viespe V. Eugeniu, Stancu M. Vasile, Smarandache George, Stoica I. Alexandru, Mitrănică C. Marin, Purcel P. Dumitru și Mitrică M. Ecaterina.

În lucrarea intitulată „ Şi ei au fost la Periprava” pe care am publicat-o la împlinirea a 50 de ani de la evenimentele din 14 ianuarie 1961, lucrare dedicată răzmeriţei ţărăneşti de la Izvoarele şi Vâlcele arătam că: „Cercetarea evenimentelor din 14 ianuarie 1961 şi de fapt a fenomenului de colectivizare forţată din Oltenia şi nu numai, nu trebuie tratat ca pe un capitol închis, ci dimpotrivă, el oferă posibilitatea aflării adevărului de către toţi cei care doresc , dar şi de către cei care nu doresc să afle acest adevăr, despre o istorie tristă care ne dorim să nu se mai repete cât o fi lumea, lume. Este de datoria noastră, a tuturor să aducem prinosul nostru de recunoştinţă şi să ne înclinăm cu respect în faţa celor care mai sunt în viaţă şi în faţa urmaşilor celor care nu mai sunt, în faţa memoriei acelora care au avut curajul să înfrunte comunismul şi să se împotrivească procesului de colectivizare forţat.

Autor col( r) Victor Epure

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s