File de istorie. De ce ni se ascunde adevărata istorie a strămoșilor noștri?

***File de istorie. De ce ni se ascunde adevărata istorie a strămoșilor noștri?***
Fiind un mare pasionat de istoria antică a poporului nostru, am ajuns la concluzia, în urma documentelor dar și a dovezilor pe care le găsesc (cele mai multe de la autori străini!), mă întreb deseori: de ce ni se ascunde adevărata istorie a strămoșilor noștri?
Unul dintre scriitorii și istoricii mei preferați, Nicolae Densușianu, a făcut cercetări inclusiv la Vatican, aproape o viață întreagă aducând dovezi incontestabile despre pământul acesta și strămoșii noștri, care au locuit pe aceste meleaguri cu mai bine de 10.000 de ani în urmă. Culmea este că nimeni, niciodată, în nicio carte de istorie nu amintește despre adevărata noastră existență despre care Densușianu a cules dovezi timp de 40 de ani, Istoricul N. Densușianu a fost deseori contestat de unii ,, specialiști” care nu au părăsit biroul niciodată, sau doar pentru a se relaxa.
Un alt autor, despre ale cărui lucrări voi scrie în acest număr al revistei, este Radu Cinamar, bineînțeles un pseudonim al unui ofițer din Departamentul Zero al Securității, a relatat în mai multe cărți, cu lux de amănunte despre o civilizație de neam dac care trăiește într-un oraș subteran, aflat sub Munții Apuseni, intrarea fiind prin tunelul de la Roșia Montana- Câmpeni, dar și printr-un alt tunel ce unește mai multe peșteri din Apuseni, numit Sala Proiecțiilor.


Orașul subteran se numește Apellos, și în cartea “În interiorul Pământului – al doilea tunel”, scrisă de Radu Cinamar vorbește că, împreună cu Cezar ( un subpământean) au plecat într-o expediție prin cel de-al doilea tunel din Sala Proiecțiilor din Muntii Bucegi. Cel de-al doilea tunel are două ramificații, una către orașul subteran Tomassis aflat sub Constanța și cealaltă ramificație continuă către Shambala din interiorul Pământului.
Potrivit lui Radu Cinamar Sala Proiecțiilor din Munții Bucegi a fost descoperită în august 2003 de către niște cercetători americani și români. Aici au descoperit că se afla o tehnologie avansată, cu zece mese uriașe din care sunt proiectate holograme cu informații din istoria omenirii. În mijlocul Sălii Proiecțiilor se afla o instalație specială cu ajutorul căreia se pot efectua călatorii în timp, dar nu fizic, ci la nivel de conștiință. S-a mai constatat că acea instalație (un fel de lift!), a fost concepută pentru o ființă uriașă, însă a putut fi utilizată și de oamenii din ziua de astăzi.


Despre călătoria de la orașul subteran Tomassis aflat sub Constanța către orașul subteran Apellos aflat sub Muntii Apuseni, Radu Cinamar scria:
Urmând cu atenție traseul și imaginile din proiecția de pe perete am observat după indicațiile grafice că ne îndreptăm spre un oraș subteran situat în zona de sud a Transilvaniei, care se afla însă mult mai aproape de suprafață . Diferența de nivel între Tomassis și acel oraș era foarte mare, aș spune cam 1.500 de kilometri.
De fapt, destinația noastră se afla atât de aproape de suprafața pământului în reprezentarea vie a imaginilor pe care le vedeam, încât mă întrebam dacă nu cumva era mai ușor să coborâm pornind de acolo spre oraș, decât să călătorim cu naveta.
Era, firește, un mod amuzant de a pune problema, în primul rând pentru că durată călătoriei noastre nu a depășit doua minute și, în plus, ghidul meu mi-a spus că orașul, deși se afla mult mai aproape de suprafață decât Tomassis, totuși el era la o adâncime de câteva zeci de kilometri.
– Apellos este un oraș foarte special, ca istorie și structura, mi-a spus femeia. Este și el foarte vechi, dar se deosebește totuși în multe privințe de orașul nostru. Locuitorii lui sunt tot din neamul dac, însă la un moment dat a existat o hibridizare cu o altă rasă.


În timp ce vorbea am remarcat pe imaginile care apăreau că am ajuns la destinație și ca naveta s-a oprit. Apoi toate imaginile complexe care ocupau până atunci o mare parte din pereții interiori au dispărut brusc și ușa se deschise, culisând foarte silențios. De afară a pătruns o lumină caldă, plăcută, însă nu cu mult mai puternică decât cea din interior.
Orașul din cavitatea gigantică
Am ieșit din naveta și am văzut că ne aflăm pe o platformă suspendată, susținută de un pilon central la o înălțime de vreo 15 metri deasupra solului. Platforma era plasată lângă un perete stâncos, dar nu făcea contact cu acesta, așa cum am văzut în Tomassis. Mai jos, în partea stângă am observat încă trei platforme separate, aflate la o anumită distanță una de cealaltă, dar ele erau puțin mai mici.
– Aceasta este “platforma diplomatică”. Venirea noastră a fost anunțată, mi-a spus însoțitoarea mea.
Într-adevăr, la câțiva metri depărtare erau doi bărbați care păreau să ne aștepte. Ei au făcut câțiva pași spre noi, s-au oprit și au înclinat capul în semn de bun venit. Erau îmbrăcați în niște costume albe, elegante, însa felul în care erau croite lăsa senzația că sunt în legătura cu un serviciu de ordine și securitate: în dreptul șoldurilor haina avea niște clapete, probabil în loc de centură; pe antebraț am văzut cotiere, iar pantalonii aveau niște dungi specifice pe lateral. În picioare aveau un fel de ghete de asemenea cu niște clapete în partea de sus.
Cei doi bărbați erau aproximativ de aceeași înălțime, cam 1,80 m; unul dintre ei era blond, celălalt avea părul castaniu închis. Au vorbit câteva fraze cu însoțitoarea mea și am remarcat că foloseau aceeași limba ca cea a locuitorilor din Tomassis.
În timp ce ei discutau, am privit cu mai multă atenție în jur. Spre deosebire de Tomassis, aici aveam sentimentul că spațiul era mult mai deschis și vast. Sub ochii mei, într-o depresiune largă de câțiva kilometri, se întindea un oraș a cărui vedere m-a uluit, pentru că părea desprins din cărțile SF: toate construcțiile și clădirile erau realizate dintr-un material transparent, ca și cum ar fi fost din cristal. Totuși, acea transparență nu era cea a unei sticle, ci mai curând era o semitransparență foarte pură. Din anumite unghiuri vedeam cum lumina se răsfrângea în culorile curcubeului, ca printr-o prismă, creând perspective superbe.” (…)

(Va urma în nr viitor)
Dr. Ing. Aurel Grigore Sebeș

Publicitate

2 comentarii

  1. Sunt doar speculatii ca ar exista orase subterane sub muntii Romaniei sau aveti vreo confirmare din partea cuiva care a fost sau a facut parte din vreo cercetare stiintifica in acest sens ?

    Apreciat de 1 persoană

    1. Da, avem confirmarea unor specialiști care s-au aflat acolo și care au povestit, sub pseudonim pt că făceau și fac parte din serviciile secrete românești adevărate și care, au anumite veleietăți psihologice, un IQ la superlativ…

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s