File de Istorie. Giganții din Dacia antică- o altă istorie care ne este ascunsă

File de Istorie. Giganții din Dacia antică- o altă istorie care ne este ascunsă
( urmare din nr. trecut)
O altă ramura titanică despre care amintesc vechile teogonii grecești, a fost cea a Giganților. Erau născuți tot din cuplul Uranus-Geea, ca și Titanii, dar firea le era mult mai apriga și mai dornica de neatârnare. Epicii eleni îi înfățișează ca oameni superbi și impunători, violenți și fără credința în zei. Aveau arme strălucitoare, iar statura lor era mult peste cea a oamenilor. Gramaticul Apollodor spune ca Geea i-ar fi creat împreună cu Uranus, supărată fiind că Titanii fuseseră nimiciți. Giganții distrugeau totul in cale, din pricina enormității lor. Trupurile le erau acoperite cu solzi ca de balaur și aruncau asupra cerului cu pietre și cu lemne aprinse. Descrierea giganților ma duce cu gândul la uriașii din vechime, ale căror schelete împânzesc teritoriul României.
Gigantii formau prin excelentă un popor de munte. În războiul ce-1 avură cu Joe, noul cârmuitor al imperiului pelasg, ei ridicară munți peste munți, ca să urce în Olymp; imensul Atlas se cutremură la asaltul lor; și cu toate că Joe arunca asupra lor cu fulgerele sale, zeii lui n-au fost în stare sa-i învingă. Atunci a cerut ajutorul lui Hercule și sorții victoriei se înclinară din nou spre Jupiter. Patria Giganților era, potrivit anticilor eleni, tot pe teritoriul Daciei, lângă Oceanos Potamos, unde se născuseră și frațiilor, Titanii. Fiind un popor de la munte, Gigantii trăiau în pădurile Carpaților, având mai multe cetăți fortificate, una dintre ele în Munții Buzăului, în acel loc supranumit Țara Luanei.
Nu ne mai miră ca dacii erau considerați, în epoca romană, descendenții Giganților. După războiul purtat împotriva alor noștri, împăratul roman Augustus a ridicat în forul sau un templu magnific, în cinstea lui Marte-răzbunătorul. Despre acest templu scrie Ovidiu în Fastele sale: „Grandios e monumentul, grandioasa e statuia zeului și demna de trofeele luate de la giganti”. Și împăratul Domițian a purtat război cu dacii. Marțial, unul dintre poeții să favoriți, îl celebrează tot ca pe un învingător al giganților.


Grecii sunt de părere ca locuințele giganților se aflau în regiunile muntelui Phlegra, lucru confirmat de poetul roman Statiu: „Phlegra, unde au luptat Giganții cu Deii, se afla pe teritoriul Daciei”. Din „Argonauticele lui Orpheu” aflam ca muntele Phlegra se găsește în apropiere de strâmtoarea munților Rhipaei (Clisura Dunării, Porțile de Fier). Identificăm astăzi vestitul munte în apropiere de Cerna, sub numele de Pregleda. Lipsit de vegetație, muntele e format doar din stânci calcaroase și arse, ca și cum un pârjol nemaipomenit l-ar fi îmbrățișat cândva și cu greu mai poate crește ceva aici. De altfel, muntele primise numele de Phlegra tocmai pentru că fusese ars de fulgerele lui Joe(Jupiter).


Nu exista nicio îndoială cu privire la localizarea evenimentelor. Lângă Phlegra Giganților se afla peștera Avernus; la poalele muntelui Pregleda se găsește o peștera imensă, complicata și întunecoasă, chiar lângă o comuna numita Isverna din Mehedinți (de la Avernus). În trupul Pregledei se mai cască și astăzi o surpătura extraordinară, unică în felul său, ce se spune că ar fi fost făcută de un uriaș. De la gramaticii Apollodor și Ilygin aflam numele mai multor Giganti care s-au remarcat în luptele cu deii: Comșa, Bala, Porcu, Ianes, Alemân și Crăciun. Ce mai e de comentat?! Numele sunt atât de românești, ca sa zic așa, încât alte argumente ar fi inutile. Ne aflăm așadar în regiunea controlată de vechii Giganți. În treacăt vom aminti aici despre gugani, o comunitate aparte răspândita în județele Mehedinți și Gorj, singurii care au păstrat o dialectica străveche și par a fi cel mai mult legați de poporul gigantic.


Poate cele mai interesante mențiuni despre Giganti se găsesc în scrierile iudaice. Vechii iudei îi numesc „Gog și Magog”, cea mai cunoscută legenda privitoare la ei aflând-o din scrierile lui Ezechiel.

Într-una dintre profețiile sale, acesta îi amenință/avertizează pe evrei ca Iehova va aduce asupra tarii lor pe regele Gog din tara Magog, cu oastea sa cea frumoasă, înarmată cu scuturi, coifuri, săbii, lănci, arcuri și săgeți. Acest popor venit dinspre Miazănoapte va fi însoțit de alte popoare care vor navali ca o furtună asupra țării lui Israel.

Vor cutreiera pământul, îi vor duce pe evrei în captivitate, dar vor fi la rându-le distruși de mânia Cerului, odată ce-și vor fi încheiat misiunea.
Profetul Ieremia, care trăise înaintea lui Ezechiel, vorbește despre același popor, numit „prădătorul ginților”, venit dintr-o țara îndepărtată din Miazănoapte și vorbind o limba pe care evreii nu o înțeleg. „Oameni cruzi”, spune Ieremia, „cu voci tunătoare, mai iuți decât vulturii, toți războinici neînfricați, vor împresura cetatea Ierusalimului, vor distruge toate celelalte cetăți ale lui Iuda ți vor preface tara evreilor într-un imens pustiu. Asa vor ajunge evreii sclavii străinilor, pe un pământ care nu este al lor”.
Dar cea mai cunoscuta profeție bibilica rămâne Apocalipsa lui Ioan Teologul. Vorbind despre „timpurile cele din urma”, profetul ne spune ca „atunci când se vor împlini o mie de ani de când balaurul cel străvechi (Typhon, diavolul, Satana) a fost închis în adâncuri, acesta va fi eliberat și va aduna mulțime de oameni, pentru ca poporul lui Gog și Magog este răspândit în toate colțurile pământului”.
Trebuie precizat ca evreii străvechi înțelegeau prin „poporul lui Gog și Magog”, triburile din neamul geților. În felul acesta, prezicerile lui Ioan, Ezechiel, Ieremia capătă o semnificație aparte … La rându-i, Sfântul Augustin confirmă aceste interpretări, chiar dacă nu este de acord cu ele: „Gințile acestea, pe cari Apocalipsul le numește Gog și Magog, nu sunt a se înțelege astfel, ca și cum ar există în unele părți ale pământului, niște barbari oarecare constituiți sub numele acesta sau, precum îi numesc unii, Geți și Massageți”.


La fel, din oracolele sibylline rezultă că tărâmul in care locuiau popoarele Gog și Magog se afla situat la nordul Thraciei, o țara sălbatică și neospitaliera, expusă vânturilor, ploilor și gerului cumplit, dar totodată un loc fecund, cu pământ bogat și , pe alocuri, cu clima blândă. Aceste ginți îl luaseră prizonier chiar și pe Alexandru, dar acesta a reușit să scape, a adunat oștire mare si a cucerit aceasta tara aflata lângă strâmtorile Caucazului. Cei învinși s-au retras între doua piscuri de munte, asa ca învingătorul a ridicat acolo o poarta înaltă și lata, din bronz ori din fier, și a închis pasul acela. „De acolo, gințile acestea vor mai ieși doar la capătul lumii pentru a invada Israelul”, spune legenda. Împreuna cu Gog și Magog, Alexandru mai închisese alte 37-40 de popoare. Numele acestora, potrivit „Revelationes” scribului Metodiu (sec. VIII-IX), ar fi urmatoarele: Gog și Magog, Marson, Mosach, Thubal, Anog, Ageg, Athenal, Cephar, Pothim, Hei, Libii, Gumei, Pharilei, Ceblei, Lamarchiani, Charchanii, Amathartae, Agrinardi, Alan, Anufagi, Cynocephali.


Dr.Ing. Aurel Grigore Sebeș
(Sursa: „Dacia preistorica”, Nicolae Densusianu)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s