***Editorial. Proasta guvernare a globalizării***
Lumea globală este dominată astăzi de ecranul plin de litere și cifre al calculatorului care a entuziasmat atât de mult lumea, a ridicat viteza de propagare a informației și a adus publicitatea la rangul de artă, în special la arta de a face bani. Această situație generează o întrebare, este arta de a face bani genialitate sau escrocherie? Noua maniera de a vedea lumea este rezultatul revoluțiilor mediatice care marchează epocile istorice din existența omenirii, deoarece tehnologiile sunt prelungiri ale simțurilor umane.
În era tehnologiei electrice apare și se dezvolta telegraful, cinematograful, radioul și televiziunea, iar astăzi internetul asigura și multitudinea care îl tribalizează pe omul modern și îi oferă un loc „în statul global”, unde toate punctele pământului sunt în contact imediat. În ciuda tuturor formelor de progres, ceea ce caracterizează ființă umană în prezent este lipsa totală de înțelegere.
Imaginea lumii reale situată dincolo de ideologia progresului, aflată în pragul informatizării societăților, ne dezvăluie problema crucială, care este criză de legitimitate, derivată din neîncrederea omului în marile povești ale făuritorilor de politici publice. Indiferent că este vorba despre viclenia intelectuală a traficanților fericirii publice, respectiv de mână invizibilă a celor cu viziune marxistă sau metapovestea unei sinteze de teorii neoliberale viabile despre viitor. Nimic nu mai este credibil de vreme ce toate s-au aflat la originea celor mai diverse tipuri de totalitarism din secolul XX.
Până acum, adepții procesului de globalizare, obsedați de postulatele neoliberale, deși au facilitat accesul multor țări la informații și tehnologii noi, nu au reușit să reducă sărăcia în țările subdezvoltate și mici, să asigure o stabilitate economică în zonele dominate de sărăcie și mizerie. Vinovate sunt, fără îndoială, instituțiile financiar-bancare internaționale și ai căror conducători își încep ziua de lucru îngrijorați de cifrele inflației, de nivelul profitului, de noi plasamente de capital, nu de sărăcie sau de inegalități și nu dau doi bani pe protecția mediului înconjurător. Guvernanții globalizării desfășoară o politică în mod clar eronată și dirijată, în mod unidirecțional, spre liberalizarea piețelor și spre organizarea scăderii datoriei externe. Toate aceste lucruri ne arată că, omul, cu nevoile lui, nu contează, ca ființele umane nu sunt rezultatul final al unui progres evolutiv previzibil, ci rodul întâmplării și al necesității. Cum ar veni: variația propune, selecția dispune!
Psihologia evoluționistă susține ideea că ființele umane au predispoziții înnăscute pentru anumite comportamente și, deci, nu genele, ci cultura educaționala se afla la baza diferențelor psihologice între indivizi. Dacă așa stau lucrurile, nu putem decât să rămânem la concluzia că nu mai putem să ne lăsăm pradă, victime ale marilor povești, ci să rămânem credincioși pământului în care ne-am născut. Să nu-i credem pe cei care vorbesc, oricine ar fi ei, despre crudități și speranțe între viața liberă, prospera. Sunt otrăviri, sunt speranțe suprapământești, imposibile aici, indiferent dacă ei știu sau nu.
Gheorghe Duduială
SEMNALUL ORA-S 