Olt. Oul roșu simbol al sângelui, soarelui, focului, dragostei şi bucuriei de viaţă

***Olt. Oul roșu simbol al sângelui, soarelui, focului, dragostei şi bucuriei de viaţă***
Se spune că ouăle înroșite de Paști sunt purtătoare de puteri miraculoase care vindecă boli, protejează animalele din gospodărie, sunt benefice în felurite situații etc.
În tradiția populară româneasca culoarea roșie este simbol al focului purificator. În Bucovina se spune că oul roșu este apărător de diavol. Acesta s-ar interesează dacă oamenii fac oua roșii și umbla cu colinda, căci doar atunci când aceste obiceiuri vor înceta, el va ieși în lume.


Una dintre cele mai vechi marturii privind ouăle colorate de la români este a secretarului florentin al lui Constantin Brâncoveanu, Antonio Maria del Chiaro, care, pe la 1700, se minuna de culoarea aurie a ouălelor vopsite de la Curtea domnitorului muntean.
Mai demult, ouăle erau vopsite în culori vegetale, astăzi se folosesc mai mult cele sintetice, chimice. Culorile vegetale erau preparate după rețete străvechi, transmise din generație în generație, cu o mare varietate de procedee și tehnici. Plantele, în funcție de momentul când erau recoltate, de timpul de uscare sau de modul în care erau combinate, ofereau o gama extrem de variata de nuanțe.

Extrem de diversificate și ingenioase sunt materialele și instrumentele folosite la decorarea ouălelor. În funcție de regiunile tarii, exista procedee specifice pentru realizarea ouălelor decorative. În unele părți sunt folosite oua fierte, în alte zone cele golite de conținut.
Ouă decorative se mai fac cu vopselele în relief (Vrancea, Putna Sucevei), împodobite cu margele (Bucovina), din lemn (zona Neamț), din lut (Corund-Harghita) sau chiar din material plastic (Bucovina).


Ornamentica ouălelor decorative este extrem de variată, ea cuprinzând simboluri geometrice, vegetale, animale, antropomorfe, skeomorfe (unelte de munca) și religioase.
Cercetări etnografice descriu obiceiuri ale ouălelor colorate în Bulgaria, Ungaria, Cehoslovacia, Polonia, Rusia, Grecia, Italia, Franța, Spania, Austria, Germania, Elveția, Belgia, Olanda, Lituania, Finlanda, Estonia, Suedia, Armenia, Egipt și Anglia (unde ouăle colorate au fost înlocuite cu ouă de ciocolată).
Legenda spune ca atunci când Sf.Maria, venind să-și vadă Fiul răstignit, i-a adus ouă, care s-au însângerat sub cruce.
Într-o altă legendă se precizează că după ce Iisus a fost răstignit, cărturarii saducei și rabinii farisei au făcut un ospăț de bucurie, iar la masă unul dintre ei ar fi spus: „Când va învia cocoșul pe care-l mâncăm și ouăle fierte vor deveni roșii, atunci va învia și Iisus”. Nici nu și-a terminat acela spusele și ouăle s-au și făcut roșii, iar cocoșul a început să bată din aripi.


Obiceiuri păstrate de generaţii în Olt
În foarte multe zone ale țării, oamenii își spală fața, în dimineața de Paște, cu apă în care se adaugă un ou roșu. Se spune că în acest fel vor fi feriți de boli și vor fi mereu rumeni în obraji. Totodată, sătenii păstrează cojile ouălor pe care le îngroapă în terenurilor, pentru ca pământul să fie mai roditor.
Pentru a marca tradițiile și obiceiurile încondeierii ouălelor, la Muzeul Județean Olt, a avut loc, miercuri 13 aprilie 2022, atelierul de creație „Culori pascale” un eveniment organizat în parteneriat cu Liceul Tehnologic „Petre S. Aurelian”, Parohia „Sfinții Împărați” Sopot Slatina și Școala Gimnazială „Eugen Ionescu” .
,,Încondeierea ouălor s-a executat dintotdeauna în casă, de către femei, ca o manifestare diferită a artei populare. Având tangenţe dar şi mari deosebiri faţă de celelalte domenii ale artei, şi aici geniul creator al artistului anonim s-a valorificat din plin.
Ornamentica ouălor încondeiate este din cele mai variate, de la simple linii perpendiculare, triunghiuri, înlănţuiri de romburi, la motive ce reprezintă omul, universul şi natura înconjurătoare.


Tehnici şi elemente ornamentale deosebite s-au păstrat în zona Romanaţi până în zilele noastre, mai conservatoare dovedindu-se satele de pe Valea Olteţului. Pentru vopsitul ouălor, în această zonă se foloseau odinioară ca şi la textile, coloranţi vegetali, în amestec cu alaun, oţet, zer sau cheag, ca substanţe fixative. Pentru culoarea galbenă se foloseau cojile de ceapă fierte, sau coaja de măr sălbatic, pentru culoarea verde cucuta, iar pentru negru, gogoşi de stejar sau coaja de arin. Pentru obţinerea celorlalte tonuri de culoare se întrebuinţau coloranţi industriali.” a spus, în deschiderea evenimentului, Claudia Balaș, șeful Secției de Etnografie din cadrul Muzeului Județean Olt.


Creatoarea populară Daniela Voicu, care a deprins meșteșugul încondeierii ouălor de la regretatul Tudor Diaconeasa, prezentă la acest eveniment a ținut să adauge că ,,Tehnica încondeierii sau a împistruirii ouălor este una foarte complexă și foarte greu de realizat. Principala unealtă cu care se realizează acestea este chișița, o ustensilă formată dintr-un băț de mărimea unui creion ce are la unul din capete fixat o mică bucată de tablă, transformată într-un fel de suport în care se aplică un ac de cusut foarte subțire, ce care în interior un orificiu foarte fin.
Ceara cu care se încondeiază ouăle se pune de regulă pe foc mic, pentru a sta fierbinte pe tot parcursul procesului, în care se mai adaugă și praf de cărbune foarte fin pentru a-i oferi culoarea negară specifică.”
Georgiana Leulescu






Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s