Vâlcea.  420 de ani de la bătălia de la Teișani ( 13- 14 septembrie 1602 )

 Vâlcea.  420 de ani de la bătălia de la Teișani ( 13- 14 septembrie 1602 )

DESTINUL TRAGIC AL STOLNICULUI STROE BUZESCU

„Pagina plină de eroism dar și de dramatism, a fost scrisă de stolnicul Stroe Buzescu astfel; după asasinarea lui Mihai Viteazul, Movileştii au vrut să-şi pună domn în Ţara Românească pe unul de-al lor. Radu Şerban, unul dintre apropiaţii Viteazului, a dus lupte cu Simion Movilă, pretendentul moldav care avea sprijin din partea tătarilor…

…Luptele s-au dat la Ogretin şi Teişani (Prahova), în zilele de 13/23 şi 14/24 septembrie 1602, dramatismul confruntării fiind consemnat în hrisovul voievodului Radu Şerban din 29 iunie/8 iulie 1604, pentru frații lui Stroe Buzescu: „au venit mulţime de oşti de-ale lor asupra noastră a tuturora şi au năvălit peste noi şi au aruncat ei atât de multe din săgeţile lor asupra noastră, încât nu se putea vedea faţa soarelui de săgeţile lor şi de atâta bătălie răsunau codrii şi munţii de bătălia lor şi nu se mai puteau înţelege unul cu altul[…] dacă a văzul el [Stroe] atâta greutate și nevoie asupra capului domniei mele, el s-a luptat cu atât mai mult cu dușmanii domniei mele pentru domnia mea și pentru legea creștinească și pentru patria noastră, ca să ne scoată din mâna dușmanilor noștri“.

Și pentru că deznodământul bătăliei nu se putea decide pentru niciuna dintre părţi, în timpul luptelor, Mârza, cumnatul hanului tătar Ghazi Ghirai al II-lea ibn Devlet Bora din Crimeea, a ieșit în fața liniilor tătare chemând la o luptă individuală pe căpeteniile oștirii muntene. Din partea muntenilor s-a oferit Stroe Buzescu. Se spune că alura uriaşă şi figura îngrozitoare a păgânului i-a făcut să amuţească pe români când l-au văzut. Cu toate că nu mai era în puterea tinereţii Stroe Buzescu a dovedit mult curaj şi abilităţi deosebite în lupta cu uriaşul tătar care a murit înjunghiat de sabia sa, după o luptă crâncenă. Stroe Buzescu l-a învins pe tătar, după care l-a decapitat în fața ochilor îngroziți ai hanului și în entuziasmul oștii române.

Victoria lui Radu Şerban a fost posibilă datorită acestei victorii dar şi în urma unei acţiuni diplomatice şi militare coroborată cu factorii politici influenţi în zonă. Deşi victorios, Stroe Buzescu a fost rănit la obraz de arma otrăvită a tătarului. Această rană, infectată cu veninul de viperă cu care fusese unsă sabia tătarului, nu s-a mai putut vindeca, cu toate insistenţele doctorilor braşoveni şi, după trei săptămâni, eroul de la Teişani s-a sfârşit din viaţă, la vârsta de 70 de ani, în ziua de 2 octombrie 1602.

Funestul eveniment a fost versificat de poetul Dimitrie Bolintineanu, care îl confundă pe Stroe cu fratele său Preda:

“De trei zile lupta n-a mai încetat

Și tătarul pare c-a înaintat.

Dar Buzescu Preda vede cu durere

Floarea României ce pe vale piere.

Trece înainte pe un cal în joc

Ce varsă din ochii-i flacăre de foc

Strigă cu tărie cetelor zdrobite

Ce la glasu-i mândru se întorc uimite.

Iată că nepotul hanului tătar

Trece pe-un sălbatec, ager armăsar.

Unde se arată pe întinsa vale

Prin oștirea noastră își deschide cale.

Iar Buzescu Preda[Stroe] cum îl întâlni,

Îi ieși-nainte și-astfel îi vorbi

«- Dacă nu ți-e frică și-ai credință-n tine,

O, tătare! vino să te bați cu mine!»

Ei descălecară atunci amândoi

Și se iau la luptă ca doi juni eroi.

Ochii tuturora cată cu mirare

La Buzescu Preda[Stroe] și tătarul mare.

Ei se bat la raza stelei cei de foc,

Flacările-i albe pe-a lor zale joc.

Vântul răcorește fruntea lor udată

Și mânia dulce sufletul le-mbată.

Ei se bat în spade – spadele se frâng;

Și se iau la brațe – se smucesc, se strâng.

Când tătarul scoate o secure mică

Și lovind pe Preda, pavăza îi strică.

Dar el cu măciuca astfel îl lovi

Încât deodată câzu și muri.

Iar după aceasta, oastea românească

Pleacă și învinge horda tătărască”

(D. Bolintineanu, Legende istorice, București, 1865, p. 13)

Soţia sa, Sima Stolniceasa, i-a luat trupul şi l-a îngropat la mănăstirea Stăneşti-Lunca (Lungești) din Vâlcea. Pe placa de marmură care-i acoperă mormântul bravului erou a fost reprodusă, în basorelief, scena luptei cu tătarul. După tehnica și simbolurile folosite este foarte probabil ca ea să fi fost realizată într-un atelier săsesc din Transilvania. Inscripţia, în româneşte, alcătuită chiar de soţia răpostului în anul 1602, arată războaiele la care a participat stolnicul, dar mai ales cel de la Teiuşani și sfârșitul iubitului ei soț.“

Fragment din „Mormântul lui Stroe Buzescu de la Mănăstirea Stăneşti“ de Florin EPURE, în Revista „Martyria“ nr. 1, 2022 (sub tipar).

Autor Florin Epure

1 comentariu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s