File de Istorie. Nicolae Densușianu și geneza poporului roman văzută de dr. I.C. Istrati

Constantin I. Istrati
Constantin I. Istrati

***File de Istorie. Nicolae Densușianu și geneza poporului roman văzută de dr. I.C. Istrati***

 (Continuare)

Scriam într-o ediție trecută, a revistei noastre despre strămoșii noștri pelasgi, dând exemplu cercetărilor făcute de marele istoric roman, Nicolae Densușianu care și-a petrecut toată viața strângând dovezi incontestabile în cartea sa ,,Dacia Preistorică”, despre înaintașii noștri, oameni primordiali, o civilizație extrordinară, vitează, harnică, principială de care noi ar trebui să fim mândri.

Din păcate, sunt istoricii zilelor noastre (ale căror numele nu le voi da deocamdată!) care, fără nicio rușine, fără discernământ, care nici nu vor să audă de adevărul care ne aparține, afirmând că suntem urmașii Romei, ai romanilor un popor care nu a știut altceva decât să se înfrupte din bogățiile noastre, să distrugă cetăți, să ia cu japca copii și să-i facă soldații lor, să siliuască femeile…!

 Și totuși, au fost istorici care au apreciat cercetările lui Densușianu!  

Vorbeam în numărul trecut de Dr. Constantin I. Istrati, una dintre personalităţile publice importante ale societăţii româneşti din ultimul sfert al secolului al XIX–lea şi primele două ale celui următor.

Nicolae Densușianu
Nicolae Densușianu

Constantin I. Istrati a fost chimist şi medic, profesor la Universitatea din Bucureşti, membru al Academiei Române (din 1899) şi al mai multor societăţi ştiinţifice străine, unul dintre fondatorii şcolii româneşti de chimie.

Dacă opera ştiinţifică a dr. C. I. Istrati şi contribuţiile sale în domeniile chimiei şi medicinei au fost demult bine cunoscute, activitatea lui culturală şi socială, pasiunea sa pentru istorie, pentru trecutul şi izvoarele istoriei româneşti, pentru strângerea, păstrarea şi valorificarea lor în colecţii şi muzee au rămas, nemeritat, în umbră. Puţini sunt, de pildă, astăzi, cei care ştiu că, în 1913, dr. C. I. Istrati a scris o caldă şi erudită prefaţă la celebra lucrare a lui N. Densuşianu ,,Dacia preistorică”, şi că, mai mult decât atât, pe baza fişelor lui Densuşianu, el a completat manuscrisul lucrării de la p. 1121, la care ajunsese autorul până în ajunul morţii, la p. 1152, ultima tipărită a celebrei şi controversatei epopei densuşiene despre istoria străveche a spaţiului românesc şi balcanic.

 De această dată, vreau să prezint câțiva filisofi celebri care au lăsat dovezi scrise despre înaintașii noștri, din operele cărora s-a inspirit istoricul, Nicolae Densușianu.

 De exemplu, Platon (427 – 347 î.H.), elev a lui Socrate şi profesor al lui Aristotel, surprinde în dialogul „CARMIDES” o discuţie între Socrate şi Carmides, în care profesorul îi spune lui Carmides ce l-a învăţat un medic trac când a fost la oaste: „Zamolxe, regele nostru, care este un zeu, ne spune că după cum nu trebuie a încerca să îngrijim ochii fără să ţinem seama de cap, nici capul nu poate fi îngrijit, neţinându-se seama de corp. Tot astfel trebuie să-i dăm îngrijire trupului dimpreună cu sufletul, şi iată pentru ce medicii greci nu se pricep la cele mai multe boli. Pentru că ei nu cunosc întregul pe care îl au de îngrijit.

Dacă acest întreg este bolnav, partea nu poate fi sănătoasă căci, toate lucrurile bune şi rele pentru corp şi pentru om în întregul său, vinde la suflet şi de acolo curg ca dintr-un izvor, ca de la cap la ochi. Trebuie deci, mai ales şi în primul rând, să tămăduim izvorul răului pentru ca să se poată bucura de sănătate capul şi tot restul trupului.

Prietene, sufletul se vindecă prin descântece. Aceste descântece sunt vorbele frumoase care fac să se nască în suflete ÎNŢELEPCIUNEA”. Uimitoare aceasta viziune asupra medicinei lui Zamolxe acum mai bine de 2400 de ani!

Un alt istoric, Alfred Hofmann, afirma mult mai târziu, prin 1820 într-o lucrare numită Istoria Pământului: „Într-adevăr nicăieri nu vei putea găsi o putere de înţelegere mai rapidă, o minte mai deschisă, un spirit mai ager, însoţit de mlădierile purtării, aşa cum o afli la cel din urmă rumun. Acest popor ridicat prin instrucţie ar fi apt să se găsească în fruntea culturii spirituale a Umanităţii. Şi ca o completare, limba sa este atât de bogată şi armonioasă, că s-ar potrivi celui mai cult popor de pe Pamânt. Rumania nu este buricul Pământului, ci Axa Universului.

Marija Gimbutas, Profesor la Universitatea California din L.A., spunea în lucrarea sa Civilizaţie şi Cultură: „România este vatra a ceea ce am numit Vechea Europă, o entitate culturală cuprinsă între 6.500-3.500 î.H., axată pe o societate matriarhală, teocrată, paşnică, iubitoare şi creatoare de artă, care a precedat societăţile indo-europenizate, patriarhale, de luptători din epoca bronzului şi epoca fierului. A devenit de asemenea evident că această străveche civilizaţie europeană precede cu câteva milenii pe cea sumeriană. A fost o perioadă de reală armonie în deplin acord cu energiile creatoare ale naturii.”

În Universitatea din Cambridge se spunea că în mileniul V î.H. spaţiul carpatic getic era singurul locuit în Europa și că, Spaţiul carpatic, getic, valah a reprezentat în antichitate OFFICINA GENTIUM,  care a alimentat cu populaţie şi civilizaţie India, Persia, Grecia, Italia, Germania, Franța şi aşa-zisul spaţiu slav.

VEDELE (RIG VEDA) cele mai vechi monumente literare ale umanităţii au fost create în centrul Europei. Fostul Prim-Ministru al Indiei, Jawaharlal Nehru a scris că: „Vedele sunt opera arienilor care au invadat bogatul pământ al Indiei”.

Miceal Ledwith (Consilier al Papei Ioan Paul al II-lea): „Chiar dacă se ştie că latinaesca e limba oficială a Bisericii Catolice, precum şi limba Imperiului Roman, iar limba rumună este o limbă latină, mai puţină lume cunoaşte că limba rumună sau precursoarea sa, vine din locul din care se trage limba latină, şi nu invers! Cu alte cuvinte, nu limba rumună este o limbă latină, ci mai degrabă limba latină este o limbă rumună. Aşadar, vreau sa-i salut pe oamenii din Munţii Bucegi, din Braşov, din Bucureşti. Voi sunteţi cei care aţi oferit un vehicul minunat lumii occidentale”.

Emmanuel de Martone (profesor la Sorbona, 1928, în interviul dat lui Virgil Oghină): „Nu pot să înţeleg la rumuni mania lor de a se lăuda că sunt urmaşi ai coloniştilor romani ştiind foarte bine că în Dacia nu au venit romani, nici măcar italici, ci legiuni de mercenari recrutaţi din toate provinciile estice ale imperiului, chiar şi administraţia introdusă de cuceritori avea aceeaşi obârşie. Voi rumunii sunteţi daci şi pe aceştia ar trebui să-i cunoască rumunii mai bine şi să se laude cu ei, pentru că acest popor a avut o cultură spirituală şi morală înaltă”.

 Și cum spunea un prieten, într-o discuție recentă ,,Țara noastră ar trebui să se numească Dacia, numele de România a fost impus dintr-o „manevră istorică ” de Vatican şi de către statele occidentale, ce voiau astfel să supună poporul român inventându-i origini latine. Operaţiunea a reuşit graţie şi unor trădători, ademeniţi de papistaşi şi îndoctrinaţi la Vatican.
Mai mult: dacii nici măcar nu au fost romanizaţi, deoarece ei vorbeau deja limba latină (sau, mă rog, o limbă practic identică limbii latine) atunci când romanii au ajuns pe aceste meleaguri. Despre romanizare nu poate fi vorba şi pentru că civilizaţia dacică era una veche şi net superioară, dacii fiind primii locuitori ai Europei, de unde concluzia previzibilă că noi suntem cei care am fondat Europa. Dacii stăpâneau la un moment dat aproape întreg continentul, de unde au plecat hăt-încolo, departe, ajungând (cu mult înaintea lui Columb) până în America şi chiar în Japonia. Germanii, şi popoarele nordice (şi multe altele) din strămoșii dacilor se trag, neam căruia i se datorează şi câteva din marile invenţii ce au marcat destinul omenirii, cum ar fi roata şi primul alphabet”

 Voi continua pe această temă, să scot în evideță cât mai multe dovezi ale faptului că, poporul nostru se află de mii de ani pe aceste pământuri și că, suntem mândrii de originile noastre cu adevărat, fără a da importanță triburilor migratoare care s-au așezat pe aceste meleaguri sau celor care ne-au jefuit sute de ani.

 Dumnezeu a avut grijă ca noi să rămâneam de-a pururi pe pământurile noastre, cu limba, tradițiile și obiceiurile noastre și atunci, și acum, și pentru totdeauna!

Dr. Ing. Aurel Grigore Sebeș

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s