***Picătura de Cultură. ȚAPUL ȘI PRIVIGHETOAREA***
(aproape fabulă)
În grădină minunată
A Măicuței Domnului
Conducea cândva, odată,
Un măgar cu clica lui.
În doar câțiva ani de zile
Și-au format un aparat
Înțesat de fini și pile
Specialiști în furat
Ce-ndreptau țara spre râpă.
Ca orice ,,cinstit” măgar
Din buget făceau risipă
Ca să-și bage-n buzunar.
Când se reclama la Curte
Vreun măgar funcționar
Toți măgarii săreau iute
Să-l apere pe tâlhar.
De la măgarul din stradă
Pân’ la-nalții demnitari
Se luptau toți ca să-l vadă
Liber – erau solidari.
Alți măgari, din presa toată,
Toți cu pixul infamant
Se strângeau în juru-i roată
Și-l tocau pe reclamant:
Aflai din televizoare
C-a furat câteva pâini
Și c-a fost dus la răcoare
Cu cătușele la mâini.
Pe urmă-l prelua cartelul
Pe măgarul reclamat,
Îi curățea cazierul
Și-l scotea imaculat.
—Vai, sărmana noastră țară,
Se plângea un țap netuns,
Cum era odinioară
Și-acum uite ce-a ajuns!
Cum se rostuiesc măgarii
Și se apară-ntre ei,
Și ne tratează –tâlharii!!!–
Ca pe niște derbedei?!…
Toți ceilalți suntem degeaba,
După mica minte-a lor,
Buni doar să le facem treaba
Când vor ei și dacă vor.
—De-o asemenea eroare
Vinovați doar noi am fost,
Zise o privighetoare,
Pentru că am ales prost.
Ascultă o vorbă bună
Și reține-o, dacă vrei:
Toți măgarii-și cântă-n strună
Și se scarpină-ntre ei.
Nae de la Morunglav
SEMNALUL ORA-S 