Trăim într-un regim, se pare,
Al degradării națiunii,
Când mari sunt cei fără valoare,
Si tributari mereu culturii.
Nu-s plămădiți ca să conducă
Aluatul dın care-s făcuți,
Ar trebui să fie-o stâncă,
Nu mlaștină de ipocriți.
Ei, nu-nțeleg că națiunea,
Nu-i turma la cheremul lor,
Și nu-i conduce rațiunea ,
La dragoste pentru popor.
N-au luat în calcul rațiunea,
Că țara nu-i moșia lor,
Și nu li-i slugă națiunea,
Ci ei slujesc acest popor!
Așa ar trebui sa fie,
Dar regulă, au răsturnat-o,
Dın tara si-au făcut moșie,
İar națiunea-au sugrumat-o.
Partidele cuib de misei,
Sunt niște tabere rivale,
Care se sfâșie-ntre ei,
Pentru ciolan la guvernare.
Ajunși în sferele puterii,
Au gândul doar la-nbogățire,
Au mistuit averea țării,
În fioroasele reptile.
Mai nou priviți-i cum se lupta,
Precum cândva, gladiatorii,
S-apuce, barem o ciosvârtă
Din gazul de pe fundul marii.
În sclavi poporu-i transformat,
Ai Europei, zis unită
Ne-au vândut țara la mezat,
Aceasta haită ipocrită.
Nu au gândirea armoniei,
S-aducă pacea socială,
Ne-afundă-n praful josniciei,
Acești mistuitori de țara.
İon Anuţa
SEMNALUL ORA-S 