***Mehedinți. Biserică din Severin copie a celei de a Curtea de Argeș***
Puțini știu că în municipiul Drobeta Tr. Severin există o biserică ce seamănă perfect cu cea de la Curtea de Argeș, însă și mai puțini știu povestea ei și de ce a fost construită în acest fel. Valoarea şi frumuseţea acestui locaş religios sunt date şi de pictura interioară, în stil neoclasic, creaţie a lui Gheorghe Tătărescu (1872). Biserica a fost sfinţită în 1875, iar în 1884 a devenit prima catedrală ortodoxă a oraşului Turnu Severin, având hramul „Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul”.
Pe la 1868, familia de boieri severineni, Ioan și Ioana Grecescu, ctitoreau această frumoasă biserică, în apropierea spitalului construit tot de ei, cunoscut și astăzi sub același nume.
La realizarea proiectului, regele Carol I s-a implicat personal și a angajat arhitectul Capitalei, urmând ca biserica să se ridice după stilul celei domneşti de la Curtea de Argeş.
Biserica Grecescu se află în partea de sud-vest a municipiului Drobeta Turnu Severin, pe terasa Dunării şi impresionează prin stilul său arhitectonic. Valoarea şi frumuseţea acestui locaş religios sunt date şi de pictura interioarã (stil neoclasic), creaţie a lui Gheorghe Tătărescu (1872). Lucrarea a fost făcută pe cheltuiala lui Gh. Poenaru (1000 de galbeni imperiali austrieci), când ctitorii nu mai erau în viaţă.
Acoperişul bisericii a fost făcut iniţial din tablă de aramă, dar a fost furat de nemți în 1917. Cel de azi datează din 1920.
Ioan Stoian Grecescu intenţionase să construiască biserica în centrul oraşului, în Piaţa Radu Negru (actualul BIG) , cu destinaţia de biserică numită “ Episcopia Severinului”. În acest sens Grecescu a depus, la 17 martie 1863, la Primăria Severin cererea de atribuire a locului de construcţie căreia, după rezoluţii favorabile depuse la primarul Costache Cârjeu şi de consiliul comunal (magistratul oraşului), i se comunică petentului în iunie acelaşi an, că “înfăptuirea promisiunilor municipalităţii a fost amânată până în feb. 1866”.
Atitudinea autorităţilor l-a mâhnit pe I.St. Grecescu şi l-a determinat să-şi schimbe intenţiile, materialele strânse şi cărămida fabricate iniţial pentru biserică fiind folosite tot în binele comunităţii severinene şi anume pentru construcţia Spitalului Grecescu.
Începerea lucrărilor la spital n-a dus, totuşi, la abandonarea proiectului bisericii, pentru ridicarea acesteia Grecescu cerând să-i fie atribuite două plaţuri în imediata vecinătate a spitalului. Întâmpinat şi de această dată cu ineleganţă de către autorităţi, Grecescu a fost ajutat să-şi împlinească visul de protestul energic al orăşenilor faţă de poziţia duplicitară a municipalităţii şi, mai cu seamă, de sprijinul dat de însuşi principele Carol I, aflat, din fericire, în vara anului 1867, în vizită la Tr. Severin împreună cu dr. Carol Davila. Cu acest prilej, domnitorul l-a cunoscut personal pe I.St. Grecescu, şi prin mijlocirea lui Carol Davila, a aranjat ca în scurt timp ctitorul să dispună de planurile bisericii, întocmite la Bucureşti de inginerul architect Enderle.
Potrivit istoricilor, Ioan Stoian Grecescu ar fi dorit să construiască această biserică în centrul oraşului pe locul actualului BIG, însă datorită autorităţilor din acea vreme faţă de el, care l-au tot amânat, neatribuindu-i terenul, profită de faptul că regele Carol I vine în 1867 în oraşul nostru şi îi povesteşte greutăţile pe care le întâmpină în ridicarea unui lăcaş de cult. Acesta avea să-i promită că se va ocupa personal de acest lucru şi într-adevăr în decurs de un an s-a ocupat de documentaţia şi terenul necesar ridicării acestui sfânt lăcaş.
La 10 mai 1868, de ziua suirii pe tronul României a lui Carol I, s-a pus piatra fundamentală a bisericii.
Sub aspect arhitectural, planurile bisericii au urmat modelul bisericii domneşti de la Curtea de Argeş, cu cele două turle mici din faţă, înscriindu-se în stilul clasic al vechilor mânăstiri româneşti. Construcţia se caracterizează prin soliditate, făcută din cărămidă, spre deosebire de biserica-model, făcută din piatră.
Începută în primăvara lui 1868, până în toamnă lucrările au ajuns la rotund, Carol I vizitând amănunţit edificiul în primavara lui 1869, când l-a condus până la graniţă pe fratele său Leopold de Hohenzollern, aflat în vizită în România.
Când în 1875 I.St. Grecescu înceta din viaţă, biserica era aproape terminată. Pictura a fost executată până în 1872 de Gheorghe Tătărescu, pe banii (1000 de galbeni imperiali austrieci) daţi de Gh. Poenaru şi sotia sa Maria. În anul 1876 a avut loc sfinţirea bisericii în prezenţa P.S. Episcop D.D. Calinic al Râmnicului și Noului Severin.
În 1868 din nou avea să revină regele Carol I pentru a pune piatra de temelie a acestei biserici, fiind sfinţită piatra de temelie de către vrednicul de pomenire Episcopul Calinic al Râmnicului. Apoi, în 1869, s-a pus cheia de boltă a bisericii, prezent fiind fratele regelui Carol, Leopold de Hohenzollern, iar în decurs de 3-4 ani avea să se ridice în întregime.
Aşa se face că până în 1875, când avea să treacă la cele veşnice, ctitorul acestei biserici era aproape terminată în întregime. Urmaşii săi testamentari au înzestrat biserica cu toate cele necesare desfăşurării activităţii de cult. De asemenea, se plătea o rentă anuală acestei biserici necesară pentru întreţinerea lăcaşului, dar care odată cu venirea regimului comunist s-a sistat.
Din 1884, prin încheierea consiliului comunal Tr. Severin, biserica a devenit catedrală ortodoxă a oraşului de reşedinţă a judeţului. În 1938, parohia bisericii număra 834 de familii din partea de sud-vest a Severinului. După sfinţire, o bună perioadă de timp biserica s-a întreţinut din veniturile testate de ctitor şi administrate de urmaşii lui testamentari Ion Gămănescu şi I. Totoroată. După ce din diferite pricini aceste venituri au secat, aşezământul a intrat în sarcina comunităţii.
Autor: Aurel Sebeș
SEMNALUL ORA-S 