Picătura de tradiție. Obiceiul credincioșilor români de Sf. Parascheva

Cuvioasa Parascheva sau Paraschiva se bucură în credinţele populare de o asemenea evlavie în rândul românilor, încât aceştia au transferat atributele şi trăsăturile sfinţeniei sale
unei divinităţi ancestrale din mitologia autohtonă şi anume ,,Sfintei Vineri” favorizat, pe de o
parte, de faptul că numele Cuvioasei înseamnă în limba greacă ,,Vineri”, iar pe de altă parte,
faptului că oamenii satelor respectau, deopotrivă, tradiţiile ancestrale, practicile ciclurilor
marianic, hristic, al Sfinţilor Apostoli şi Mucenici, precum şi pe cele ale divinităţilor feminine ale săptămânii: ,,Sfânta Miercuri”, ,,Sfânta Vineri” şi ,,Sfânta Duminică”, dimpreună cu toată suita de credinţe, semnificaţii, practici şi interdicţii care solidifică protecţia divinităţii respective. ,,Sfânta Vineri” ar proveni din cultul zeiţei romane Venus, răspândit în Dacia romană, trecut cu modificări semnificative de influenţă slavă în credinţa folclorică, rămânând, prin excelenţă, ,,o zeitate justiţiară”.
Un înţeles cu totul aparte au căpătat cele două ,,Vineri Mari” ale anului, ,,Vinerea din
Săptămâna Patimilor” şi ,,Vinerea Mare de Toamnă”, zile însemnate, sărbătorite prin post,
pocăinţă şi rugăciune, ce exprimă o proporţionalitate cultică şi astronomică, cu mare
semnificaţie în ciclul spirală al anului şi al obiceiurilor care se derulau între echinocţii şi
solstiţii. Sărbătorită cu mare fast de tradiţiile precreştine în luna octombrie, pe lună plină,
,,Vinerea Mare de Toamnă” se celebrează în miez de toamnă, când desfrunzirea arborilor şi
încărunţirea câmpurilor de brumele timpurii, anunţă ,,îmbătrânirea timpului” şi încheierea
ciclului calendaristic.
Cuvioasa Parascheva, poate cea mai cunoscută dintre toţi sfinţii ale căror moaşte se
află în ţara noastră, venerată în Biserica Ortodoxă Română şi în alte biserici de rit oriental
reprezintă în calendarului pastoral un moment important prin pregătirea turmelor pentru
iernat, precum şi deschiderea principalelor târguri, în care se valorifică produsele turmelor de
oi.


Născută pe pământ sârbesc undeva în vecinătatea cetăţii Calicatriei, în satul Epivatos, localitate care se află între Selymbria şi Constantinopol, părinţii Cuvioasei au fost oameni oarte înstăriți şi creştini evlavioşi. Au fost inzestrați de Dumnezeu şi cu un fiu, Eftimie, care s-a tuns monah încă pe când trăiau părinţii lui, ca mai apoi să devină vestitul Episcop al
cetăţii Madytos. Fecioara Parascheva, sora lui, totdeauna a tânjit şi ea după viaţa ascetică întru numele lui Hristos. După moartea părinţilor ei, ea a părăsit casa părintească şi a mers mai întâi la Constantinopol, iar apoi la pustia Iordanului, unde s-a nevoit întru aspre petreceri călugăreşti până la vârstă adâncă când un înger al Domnului a venit la ea şi i-a zis: „Părăseşte pustia aceasta şi mergi înapoi în patria ta, căci acolo va trebui să lepezi trupul
acesta trecător, iar cu sufletul să te înfăţişezi înaintea Domnului! „Sfânta Parascheva s-a supus şi s-a întors în patria ei, Epivata. Acolo, ea a mai trăit timp de doi ani în post şi rugăciune neîncetată, iar apoi şi-a dat fericitul ei suflet, strămutându-se la lăcaşurile lui Dumnezeu. Sfânta Preacuvioasă Parascheva, la numai 27 de ani și-a dat sufletul în mâinile Domnului în veacul al unsprezecelea. Astfel, a fost îngropată simplu ca pe o străină, pentru că nimeni nu recunoscuse în ea pe fata cea frumoasă de odinioară.

Credinciosi asista la Sfanta Liturghie prilejuita de Hramul Sfintei Cuvioasei Parascheva, la Catedrala Mitropolitana din Iasi, oficiata de IPS Teofan Mitropolitul Moldovei si Bucovinei, Teofan, si un sobor de preotii miercuri 14 octombrie 2020


Voievodul şi domnul Moldovei drept-credinciosul Vasile Lupu, aflând despre moaştele sfintei Cuvioase Parascheva, a dorit cu evlavie să le aducă de la Constantinopol cu cinste
întru a lui drept-slăvitoare domnie. Iar Domnul cel lăudat întru sfinţii săi, vrând ca şi pe pământul românesc să proslăvească pe cuvioasa sa, a ajutat dorinţei voievodului şi a pus aceasta în inima prea sfințitului patriarh al Constantinopolului kir Partenie, încât, cu sfatul sfinţitului său sobor şi cu învoirea altor prea sfinţiţi patriarhi, cinstitele moaşte ale cuvioasei maicii Parascheva le-a trimis la Vasilie Lupu Voievod, după dorinţa lui, şi le-au adus în pământul Moldaviei, în cetatea scaunului său, Iaşi. Moaştele au fost aşezate cu toată cinstea cuvenită în biserica sfinţilor Trei Ierarhi, cu multă veselie şi bucurie a tot ţinutul Moldovei, în ziua de 14 octombrie 1641.


În credința românească, ,,Sfânta Vineri” poartă diferite chipuri. Când este prezentată ca divinitate intransigentă, justiţiară, este imaginată în chip de văduvă foarte bătrână,
uscăţivă, rea, aducătoare de năpastă, iar când devine ocrotitoare, poartă chipul unei bătrâne veghetoare la sănătatea oamenilor şi la fertilitatea câmpurilor. Ea însăşi ar poseda la curţile ei o căţea de pază cu trup de fier şi dinţi de oţel, numită adesea Leica-Boldeica.
Sfânta Parascheva este ocrotitoarea celor aflaţi în nevoi, ,,dăruitoarea” celor în necaz, a
celor care îşi deschid sufletul în fața moaştelor sale şi se roagă cu sinceritate şi credinţă. În
folclor, figura Sfintei coincide cu cea a Sfintei Vineri care ajută tinerele să se căsătorească cu
cel hărăzit de Dumnezeu, care înlesneşte naşterea femeilor căsătorite şi ia sub aripa sa
protectoare animalele sălbatice.

În popor, Sfânta Parascheva e percepută ca fiind “mare la trup şi urâtă la chip”, dar cu un suflet bun, pentru că-i fereşte pe oameni de boli, grindină, trăsnet şi pe copii îi apăra de deochi. De aici, de la această percepţie, i se mai spune şi Sfânta Vineri.
De Cuvioasa Parascheva, la sate, are loc ,,îngroparea” verii. Gospodarii care pot şi au
cu ce, fac în această zi, masă comună la biserică, cu bucate multe şi alese să mănânce şi cei
săraci. Nu se servesc însă, poame cu cruce, nuci şi castraveţi, iar mulţi gospodari postesc cu
desăvârşire în această zi, numită în tradiția populară şi ,,Vinerea Mare”, indiferent în ce zi
cade această sărbătoare, căci se spune că Sfânta a fost chinuită de păgâni într-o zi de vineri.
La Vinerea Mare, aşa cum era numită popular Sfânta Parascheva, credincioşii merg la
bisericile sau mănăstirile din apropiere să se roage pentru sănătate, bunul mers al vieţii,
pentru înlăturarea necazurilor şi fac pomeni pentru morţii care nu-şi găsesc liniştea, adică
pentru aceia care au murit fără lumânare şi au fost îngropaţi fără preot.
Se spune că dacă toamna nu plouă până la Cuvioasa Parascheva, atunci va veni iarna
curând şi cum va fi această zi, aşa va fi mereu până la Sfântul Dumitru iar dacă frunzele
copacilor îngălbenesc şi cad repede, este semn că anul care vine va fi roditor.


În credinţa românilor, ziua ,,Sfintei Vineri de Toamnă” sau Cuvioasei Parascheva este
timp de praznic al morţilor pomeniţi din neam în neam, temei pentru care se împart ofrande
(lipii din grâu nou, vin sau must nou pentru cei plecaţi în ,,Lumea Neîntoarcerii”. Praznicul impune şi interdicţii: munca la câmp, chinuirea bobului de grâu, care are chipul lui Hristos, melițarea cânepei, toarcerea ei cu fusul, spălatul rufelor, facerea focului în cuptor, coacerea pâinii, consumarea pepenelui roșu sau a poamelor negre, a porumbelor. Sacralitatea impusă de calendarul ortodox face ca în această zi consacrată Sfintei Parascheva să fie interzisă orice tip de activitate de către întreaga comunitate a satelor: tinerii pentru a avea soarta binevoitoare în iubire şi parte de un soţ bun, dar şi pentru a trăi în cinste precum a fost sfânta iar cei mai în vârstă ţin sărbătoarea pentru belşug şi sănătate.
Se interzice spălatul rufelor sau cusutul hainelor ori alte treburi gospodăreşti crezând că dacă nu se respectă aceste interdicţii va fi rău de trăsnet, de grindină, li se vor coace degetele, le vor cădea unghiile şi vor face negi pe corp sau vor suferi de diferite boli de piele şi de ochi.
În apropierea sărbătorii, Sfânta Paraschieva se arată în visele multora, uneori pentru
alinarea celor bolnavi sau în suferinţe sufleteşti, alteori pentru a-i dojeni pe cei care greşesc.
Femeile care urmează să aducă prunci pe lume vor trebui să împartă copiilor nevoiaşi colaci şi mere pentru a avea o naştere fără dureri şi a primi alinarea Sfintei. Astfel, copilul care va veni pe lume va intra sub ocrotirea Sfântei Parascheva şi va fi ferit de boala trupului. La sate se fac focuri în curte pentru a alunga spiritele rele.
În practicile pastorale dimineaţa sărbătorii Sfântei Parascheva are şi conotaţi premonitive, stabilindu-se felul în care va fi iarna, funcţie de cum dorm oile în stână: adunate una lângă alta, semn de iarnă grea, iar răsleţite, semn de iarnă blândă. Tot acum se slobozesc berbecii la oi, pentru ca mieii să fie fătaţi înainte cu două săptămâni de Paşte; mieii ce vor veni pe lume vor fi frumoşi şi pestriţi.
La mulţi ani cu bucurii tuturor ce poarta numele Cuvioasei Parascheva !
Prof. Drd. Dan Horgan

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s